www.dantux.com

Comuna Harman
Istoria
| Pagina Principala | Istoria | Localizare | Contact |
| Introducere | Preistoria si antichitatea | Evul Mediu | Epoca Moderna | Bibliografie |

Cavalerii teutoni si colonistii germani in Tara Barsei

La sfarsitul secolului al IX-lea, maghiarii, neam de origine fino-ugrica, fiind impinsi de catre pecenegi, parasesc stepa Niprului si se stabilesc in campia ungara de azi.
Drumul lor spre Campia Pannonica a ocolit nordul Transilvaniei, ceea ce explica si denumirea data provinciei, aceea de Tara de dincolo de paduri (Trans-silva).
Sub conducerea lui Arpad, maghiarii vor lua in stapanire intreg spatiul dintre Tisa si Dunare.
Incepand cu secolul X, romanii din Transilvania sunt nevoiti sa se confrunte cu primele incursiuni ale maghiarilor. Datorita puternicei opozitii intampinate din partea romanilor, Transilvania nu a putut fi cucerita decat in mai multe etape.
Definitivarea cuceririi Transilvaniei are loc abia dupa crestinarea maghiarilor in timpul regelui Stefan (997-1038). Doua secole mai tarziu regii maghiari iau definitiv in stapanire Transilvania.
Odata cu secolul al XII-lea, pentru a-si intari pozitiile cucerite in Transilvania, regele apostolic o va coloniza la granitele ei rasaritene si sudice cu secui si sasi, iar la inceputul sec. al XIII-lea va aseza cavalerii teutoni in Tara Barsei.
Colonizarea in sud-estul Transilvaniei poate fi explicata prin situatia provinciei la inceputul secolului XIII. Nobilimea maghiara se consolidase suficient de mult ca sa nu mai permita colonizarea domeniilor ei cu o populatie privilegiata10. Din acest, sub pretextul apararii granitelor regatului maghiar, si pentru a-si extinde teritoriile, regele Andrei, suprapune cavalerii teutoni si colonistii germani peste puternicul nucleu de populatie romaneasca existenta in Tara Birsei. Biserica catolica urmarea si ea sa profite de aceasta situatie, sperand ca-si va marii numarul de credinciosi si contribuabili prin convertirea populatiei ortodoxe romanesti la catolicism.
Asezarea cavalerilor teutoni in Tara Birsei in anul 1211 s-a facut prin donatie regala11.
Cavalerii teutoni erau constituiti intr-un ordin religios a carui infiintare a avut loc la Ierusalim in anul 1190, cu prilejul cruciadelor organizate de catre papalitate pentru salvarea "locurilor sfinte".
Ordinul era condus de catre un magistru avand in subordinea sa trei categorii de membrii: frati cavaleri, care faceau parte din randul nobililor, frati calugari si frati slujitori, oameni de conditie medie intrati in ordin avand functia de servitori12.
Conform actului de donatie emis de regele Andrei, cavalerilor teutoni li s-a daruit "din dragoste frateasca, o tara numita Birsa, in Transilvania, inspre cumani, desi e desarta si nelocuita (deserta et inhabitata) - subl. ns. - , ca sa o locuiasca in pace si sa o stapaneasca slobod pe veci"13.
Sintagma "desarta si nelocuita" atribuita Tarii Birsei in documentul emis de catre regele maghiar a fost introdusa cu o anumita motivatie, tocmai pentru a justifica colonizarea germanilor in acest teritoriu.
Este posibil sa fi existat in prealabil o intelegere intre colonisti si regalitate, tocmai pentru a obtine o serie de privilegii asupra acestor teritorii14. Pentru secolul XIII nu se poate vorbi in Transilvania de teritorii nelocuite, ci doar de o permanenta miscare a populatiei locale, miscare determinata de nesiguranta vietii in urma patrunderii maghiarilor in Transilvania, populatia retragandu-se spre zone mai sigure15.
In acelasi document amintit apare pentru prima data si delimitarea hotarelor Tarii Birsei:
"Iar primul hotar al acestui tinut incepe de la intariturile cetatii Halmeag (Almage) si merge pana la intariturile cetatii Ungra si de aci merge pana la intariturile lui Nicolae (Miclosoara), pe unde curge apa ce se numeste Olt, si asa, urcand pe Olt, merge pana acolo unde Prejmerul se varsa in Olt; si iarasi merge pana la izvorul aceluiasi Prejmer, si de la izvorul apei ce se chiama Timis merge pana la varsarea apei ce se numeste Birsa; apoi, de-a lungul muntilor Carpati ce incing acelasi pamant, - hotarul- merge pana la Halmeag. Tot acest pamant dupa cum inconjoara susnumitii munti si rauri, se numeste Birsa"16 (subl.ns.).
Delimitarea geografica a Tarii Birsei a fost facuta tinandu-se cont de existenta granitelor naturale si a unor constructii aflate la marginea teritoriului purtand deja anumite denumiri atribuite de catre populatia autohtona; deci si acest fapt sustine teza conform careia nu se poate discuta de un teritoriu "desart si nelocuit".
Dupa cum se specifica si in document, cavalerii teutoni, odata asezati in Tara Birsei, aveau dreptul "sa-si ridice cetati de lemn si orase de lemn, ca sa apere regatul impotriva cumanilor"17.
Erau scutiti de plata oricaror dari si aveau dreptul sa caute aur si argint. Din veniturile obtinute in urma valorificarii acestor metale pretioase erau obligati sa verse o parte visteriei regale, restul ramanand in posesia lor. Totodata aveau dreptul sa-si aleaga judecatorul dintre membrii ordinului si nu se supuneau decat judecatii regale18.
In anul urmator, 1212, regele Andrei reconfirma donatia regala printr-un act, in cuprinsul caruia gasim o informatie noua, care aparent contrazice primul document, cel din 1211, in care se afirma ca Tara Birsei era "desarta si nelocuita". Aici se specifica "iar pentru ca poporul ce locuieste acolo (subl.ns.) sa nu fie asuprit in vreo privinta"19.
Din acest fragment de act citat de noi nu reiese ca se facea referire:
numai la populatia autohtona;
la colonistii germani;
atat la populatia autohtona cat si la colonistii germani.
Cert este insa ca, inainte de colonistii germani, exista aici o numeroasa populatie autohtona.
Ca urmare a cererilor teutoni adresate Episcopului Transilvaniei, in anul 1213 acesta le acorda permisiunea sa ridice biserici in Tara Birsei; preotii care vor oficia aceste biserici urmau sa fie recomandati episcopului Transilvaniei20. De asemenea, conform acestui document, locuitorii Tarii Birsei trebuiau sa plateasca dijma cavalerilor teutoni. De aceasta plata erau scutiti ungurii si secuii care ar fi dorit sa se stabileasca in Tara Birsei21.
Deci, la 1213, in Tara Birsei nu se aflau printre locuitori unguri sau secui. Putem trage concluzia ca in momentul asezarii cavalerilor teutoni in Tara Birsei aceasta era o "tara" in care se afla excusiv populatie romaneasca.
Privilegiile acordate cavalerilor teutoni au fost reconfirmate si in anul 1222, singura deosebire aparuta fata de documentul din 1211 fiind dreptul acestora de a-si ridica "cetati si orase de piatra". Li se recunostea si dreptul de proprietate asupra Cetatii Cruceburg (azi Teliu) pe care cavalerii o reconstruisera22.
Posibil ca teutonii sa fi construit asezarile lor din piatra si nu din lemn, cum li se permitea, punandu-l pe regele maghiar Andrei in fata faptului implinit.
In scurtul timp cat au ramas in Tara Birsei (1211-1225), in ciuda privilegiilor primite, care le acordau numeroase avantaje, cavalerii teutoni au inceput sa actioneze pe cont propriu, sfidand-ul pe regele maghiar. Ei au luat in stapanire teritorii de dincolo de munti, construindu-si o cetate puternica, aceasta neintrand sub controlul regelui.
Acest lucru a fost posibil datorita lipsei de autoritate a regelui maghiar Andrei, dar si din cauza anarhiei feudale din regat si a rivalitatii existente in sanul bisericii catolice.
Conflictul cu coroana arpadiana se aprinde inca din anul 1221 si numai interventia Papei restabileste raporturile dintre teutoni si regele maghiar. In anul urmator conflictul se reaprinde, deoarece cavalerii teutoni incep, fara invoirea regelui, sa emita moneda23.
Incercarea teutonilor de a se desprinde de coroana maghiara il va determina pe regele Andrei sa puna capat conflictului, recurgand la o solutie extrema: in anul 1225 ii va alunga definitiv pe cavalerii teutoni din Tara Birsei.
Cavalerii teutoni au incercat sa atenueze conflictul in speranta reintoarcerii lor in Tara Birsei, in ideea de a-si reinstaura stapanirea asupra celor "cinci cetati puternice" ridicate de catre ei.
In timpul celor 14 ani de stapanire teutona, Tara Birsei a cunoscut si colonizarea sasilor24.
Felul cum au fost convinsi colonistii germani sa vina in Transilvania nu se cunoaste. Probabil dreptul de proprietate asupra pamantului si faptul ca nobilimea era exclusa de pe teritoriul regal i-a determinat sa vina in Transilvania25.
Sigur este ca, intre secolele XII-XIII, sasii incep sa patrunda pe teritoriul Transilvaniei. In secolul al XII-lea aflam in vestul Transilvaniei, venind din zona Rinului si a Moselei, iar in secolul al XIII-lea grupul cel mai numeros, saxonii, se aseaza in imprejurimile Bistritei, Sibiului, Tarnavelor si in Tara Birsei.
Cu aceasta ultima faza de colonizare se completa astfel inteaga linie a Carpatilor. Din momentul sosirii lor in Transilvania, sasii au fost beneficiarii privilegiilor acordate de regii maghiari, privilegii care le asigurau certe avantaje si care au fost reinnoite de mai multe ori.
In schimbul apararii granitelor colonistii germani s-au bucurat de dreptul de a construi asezari, de a valorifica pamantul in folosul lor, de a-si alege dregatorii, de a-si organiza biserica autonoma26.
In anul1224 sasii devin beneficiarii Bulei de Aur, diploma privilegiala emisa de catre regele Andrei al II-lea, prin care se reglementau drepturile comunitatii germane din Transilvania (in istorie a ramas cunoscuta sub numele de "Andreanum").
Prin aceasta diploma se crea o organizatie a tuturor sasilor din sudul Transilvaniei, de la Orastie pana la Baraolt, cuprinzand si secuii din Sebes. Sasii erau considerati de catre rege ca fiind un singur popor (unus sit populus) aflat sub jurisdictia unui singur jude. In afara Comitatului de Sibiu, restul comitatelor erau desfiintate.
Totodata, conform Bulei de Aur, sasii erau obligati sa plateasca vesteriei regale, anual, suma de 500 de marci de argint si sa trimita un anumit numar de osteni in armata regelui.
Daca luptele aveau loc in interiorul granitelor, contributia lor era de 500 de osteni, iar daca acestea se purtau in exterior, de 100 de osteni, daca oastea era condusa de catre rege, si de 50 de osteni, daca era condusa de catre un dregator regal.
Indeplinirea acestor obligatii atragea dupa sine o serie de privilegii. Sasii puteau alege liber preotii, puteau fi judecati numai de judele lor, aveau dreptul sa organizeze targuri fara sa plateasca taxe, sa treaca marfurile prin regat fara sa plateasca vama.
La aceasta se mai adauga dreptul de folosinta impreuna cu romanii si pecenegii a "Padurii romanilor si pecenegilor", precum si a apelor. La cele 3 sarbatori religioase - Sfantul Gheorghe, Sfantul Stefan si Sfantul Martin - aveau dreptul de fiecare data, cate 8 zile, fara taxa vreunei taxe vamale, sa extraga sare marunta pentru nevoile lor din ocnele de sare din Transilvania. De asemenea obtin dreptul de impotrivire fata de orice nobil care ar incerca sa castige sate sau proprietati pe teritoriul lor27.
Aceste privilegii vor avea ca rezultat o dezvoltare rapida a asezarilor rurale in toata Tara Birsei.
Astfel, colonistii germani vor intemeia in Tara Birsei, peste satele romanesti sau alaturi de ele, asezari noi, libere in plan social-juridic.

^SUS^
Copyright © dantux.com; Toate drepturile sunt rezervate
Pentru intrebari si sugestii, va rugam contactati-ne