www.dantux.com

Comuna Harman
Istoria
| Pagina Principala | Istoria | Localizare | Contact |
| Introducere | Preistoria si antichitatea | Evul Mediu | Epoca Moderna | Bibliografie |

Harmanul dupa anul 1240


Asezarile organizate de catre colonistii germani au devenit in scurt timp atat de puternice, incat au fost capabile sa supravietuiasca marii invazii mongole din anul 1241.
Marea invazie mongola incepe inca din anul 1236, Batu, conducatorul mongolilor, avand la dispozitie o armata de 150.000 - 200.000 de oameni.
Din cauza ca mongolii au organizat mai multe expeditii de prada in teritorile noastre, credem ca ei urmareau sa transforme aceste tinuturi intr-o baza, pentru a putea ataca tarile vecine.
Ajunsi in teritoriile noastre, mongolii s-au despartit in mai multe corpuri de oaste. Unul dintre acestea, dupa ce a traversat nordul Moldovei, s-a indreptat spre cetatea Rodna.
Un alt corp de oaste s-a indreptat spre sudul Moldovei, unde a distrus Episcopia cumanilor. Dupa ocuparea Moldovei de sud, un detasament va incerca fortarea pasului Oituz, pentru a putea patrunde in Tara Birsei.
Cronicarii Ioan de Ypres si Martino Sanudu cel Batran ne spun ca romanii si secuii, pentru a oprii trecerea mongolilor, au intarit paza trecatorilor din Transilvania42.
Mongolii, fiind mult mai numerosi, patrund in martie 1241 in Tara Birsei. Aici, indreptandu-se spre manastirea Cirta si Cetatea de Balta43. Dar aceasta nu a fost singura incursiune mongola care a produs importante pagube materiale si pierderi de vieti omenesti.
La intoarcere, mongolii devasteaza din nou Tara Birsei, inainte de a se retrage in zonele meridionale ale Marii Negre, unde vor infiinta Hanatul Hoardei de Aur. Chiar si de aici, in a doua jumatate a secolului al XIII-lea, vor organiza noi incursiuni de prada. In anul 1278 au devastat din nou Tara Birsei, distrugand si jefuind totul44.
Se pare ca Tara Birsei a mai suportat si o a treia invazie, dar nu cunoastem anul cand a avut loc; stim doar ca incursiunile inceteaza in anul 1285, deci cea de-a treia invazie a avut loc intre anii 1278 - 128545.
Dupa incetarea atacurilor mongolilor, pentru mai mult de un secol, lipesc orice fel de informatii referitoare la comuna Harman.
In anul 1353 regele maghiar Ludovic I reconfirma vechile privilegii ale colonistilor germani46.
Conforma acestui document, colonistii erau obligati sa plateasca visteriei regale 150 de marci de argint anual si sa contribuie pentru armata regala cu 50 de lancieri echipati corespunzator. In cazul in care regele maghiar era nevoit sa poarte razboi in Orient, fiecare era obligat sa ia parte, calare sau pe jos, in functie de averea pe care o avea47.
Comuna Harman reapare din nou in documente in anul 1377. In acest an, Ludovic I, regele Ungariei, emite un document prin care, multumit de slujbele intregii obsti a sasilor din scaunul Brasov si mai ales datorita faptului ca sasii "de buna voie si cu darnicie au fagaduit cu totii sa ridice o noua cetate la Bran, s-o intocmeasca pe cheltuiala si cu osteneala lor, si sa taie, sa dezradacineze si sa netezeasca cat vom voi noi, in latime si lungime padurea de acolo.", ingaduie ca satele Ghimbav, Cristian, Rasnov, Vulcan, Codlea, Feldioara, Magherus, Rotbav, Halchiu, Harman,(Mons Mellis), Sinpetru, Bod, Prejmer, "dupa cum din vechime pana acum au fost alipite acelui oras al Sfintei coroane, tot asa sa ramana alipite si de aci inainte."48.
In document se mai mentioneaza: "oamenii din acele sate sa aiba, dupa vechiul lor obicei (subl.ns.) indeobste, folosinta padurilor, apelor, vanatului, pescuitului, a pasunilor si a campurilor aflatoare intre adevaratele lor hotare, si tot asa, in starea de acum, sa se bucure si de folosinta campului Turchaw (??) despre care se spune ca este asezat intre hotarele numitului oras."49.
Odata cu infiintarea statelor feudale romanesti de peste munti (Tara Romaneasca in 1330, de catre Basarab si Moldova de catre Bogdan, in anul 1359), se intensifica relatiile comerciale ale celor doua tari cu Brasovul si Tara Birsei, aceasta devenind pe parcursul intregului ev mediu, o adevarata placa turnanta a comertului intre cele trei Tari romane.
In conditiile in care Transilvania va cunoaste in secolul XIV o tot mai puternica autonomie, regele Ungariei, Ludovic I, porneste o adevarata campanie impotriva romanilor din Transilvania.
Prin masurile luate de catre regalitate ce urmarea aservirea obstilor romanesti, locuitorii romani ajungand in stare de dependenta feudala. Daca in restul Transilvaniei acest proces se incheie cu aproximatie in secolul XV, in Tara Birsei acest proces se va intinde pe durata mai multor secole50.
Numai in perioada cuprinsa intre 1336-1337, in Tara Birsei 10 obsti satesti autohtone au ajuns in stare de dependenta feudala51.
Tot Ludovic I va fi cel care incepe ofensiva impotriva religiei ortodoxe, oficializand politica de catolicizare a populatiei autohtone, numita, in documentele vremii, "razvratitii din Transilvania".
Prin aceasta politica, Ludovic I urmarea de fapt sa rupa legaturile dintre romanii ardeleni si cei de dincolo de munti, aflati in nou infiintatele state feudale.
Secolul XIV a fost, se pare, un secol care a incercat din greu populatia aflata in Tara Birsei, deci si pe locuitorii Harmanului.

Dupa o scurta pauza, in secolul XIV, tatarii reincep incursiunile de jaf in Tara Birsei, in anii 1335, 1342, 1345 si 1366.
Legat de incursiunea tatarilor din anul 1345, documentele vremii ne spun ca in Tara Birsei a fost distrus si jefuit totul, castele si cetati au fost demolate, cu exceptia cetatilor Brasov si Risnov52.
Asadar incursiuni ale tatarilor li s-a adaugat si ciuma din anul 1338, care a facut mai multe ravagii din Tara Birsei53.
Inceputul secolului al XV-lea aduce o schimbare pentru locuitorii Tarii Birsei. Incursiunile tatarilor au fost inlocuite cu cele ale otomanilor, mai ales dupa moartea domnitorului Tarii Romanesti, Mircea cel Batran.
De altfel, Mircea va incheia, in 1395, un tratat cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, tratat care, indreptat impotriva Portii otomane, stabilea cadrul unei colaborari politice, dar mai ales militare, care va dura pana in anul1526, cand Ungaria cade sub dominatie otomana.
Pentru a preveni atacurile otomane in Tara Birsei, in anul 1420, regele maghiar Sigismund a cerut locuitorilor din "Ghimbav (Widenbach), Sinpetru (Petersberg), Harman (Honychperg) si Bod (Bothfalva)" sa contribuie la intarirea cetatii Brasov prin construirea de fortificatii, prin aducerea de pietre, lemn si materiale de constructie, pentru acest sprijin locuitorii din respectivele asezari avand voie sa adaposteasca "la vreme de nevoie in cetatea Brasov"54.
Prima invazie a otomanilor loveste Tara Birsei in anul 1421, printre localitatile distruse de catre acestia numarandu-se Harmanul (Herman), Bodul (Botfalw), Halchiu (Holthwar), Ghimbav (Widenbach) si Vulcan (Wolkan)55.
Teritoriul Tarii Birsei a fost atat de devastat de incursiunea otomanilor - "prin furt de lucruri si bunuri, talharie, ranire, mutilare, ucidere, cat si deportare", - incat localitatile care au avut de suferit de pe urma lor au fost scutite, timp de 10 ani, de dari, dupa ce, initial, fusesera scutite doar pentru un an56.
Dupa 1421 campaniile otomane in Tara Birsei au continuat cu regularitate, documentele vremii consemnand aceste campanii pentru anii 1422, 1427 si 143257.
Incursiunea otomana din anul 1432 a pricinuit din nou mari pierderi locuitorilor Tarii Birsei, pamanturile lor fiind pustiite.
"Nu numai cladirile si locuintele au fost incendiate si transformate in cenusa, ci si bisericile si relicvele, populatia ajungand intr-o stare de crunta saracie"58. Din nou regele Sigismund este nevoit sa-i scuteasca pe locuitori de dari pe timp de 6 ani. Inspaimantat de amploarea acestor campanii, regele Sigismund a remarcat inca o data ca, datorita acestor atacuri, au fost jefuite si arse "casele orasului nostru (Brasov, n.n.), targurile, satele si posesiunile din toata Tara Birsei, . cu dusmanie, de catre turcii cruzi"59.
Exact in perioada in care presiunea otomana in Tara Birsei atinsese punctul culminant, in anul 1441 Iancu de Hunedoara devine voievodul Transilvaniei.
Datorita serviciilor aduse coroanei maghiare, familia lui Iancu primise, in anul 1409, de la regele Sigismund, castelul si domeniul Hunedoarei. Totodata, Iancu primeste in anul 1438, titlul de ban de Severin.
Ca urmare a implicarii sale in numirea noului rege al Ungariei, dupa moartea lui Sigismund, drept recompensa, Iancu este numit Voievod al Transilvaniei.
De-a lungul domniei sale - 1441-1456 - , Iancu de Hunedoara va juca un rol important in conducerea luptei Tarilor Romane impotriva Imperiului Otoman.
Imediat dupa numirea sa, Iancu incepe actiunile impotriva otomanilor, actiuni ce vor atrage dupa sine, din partea acestora, campania de pedepsire din martie 1442, cand voievodul este invins la Sintimbru (langa Alba-Iulia).
Iancu de Hunedoara revine insa si, in timp ce otomanii se retrageau, ii urmareste si ii invinge in zona Sibiului. De aici Iancu trece in Tara Romaneasca, unde il instaleaza domn pe Basarab, tocmai pentru a forma un front comun impotriva otomanilor. Pe drumul de intoarcere in Transilvania, Iancu de Hunedoara a poposit, nu stim cata vreme, la Harman.
In 28 mai 1442, din Harman, Iancu de Hunedoara emite un act prin care oferea judelui si juratilor din Brasov mijlocirea lui cu privire la secuii omorati la Feldioara60.
Dupa campania de la Varna (1444), Iancu de Hunedoara devine guvernatorul Ungariei, functie din care se retrage in anul 1453, an in care Constantinopolul, vechea capitala a Imperiului Bizantin, cade in mainile otomanilor. De acum inainte otomanii vor avea mai multe variante de ales pentru a putea patrunde in Europa Centrala.
Caderea Constantinopolului a produs panica in intreaga lume crestina care se vedea iminent amenintata.
Conducatorii statelor crestine vor incepe sa ia masuri de intarire a zonelor prin care otomanii ar fi putut inainta spre Europa Centrala. O asemenea zona era calea care strabatea probabil Transilvania, Tara Birsei fiind din nou in pericol sa fie pustiita, motiv pentru ca tanarul rege Ladislau sa porunceasca, in aprilie 1454, locuitorilor din Gimbav (Widenbach), Sinpetru (Petersberg), Bod (Bryngendorff) si Harman (Honhperg) sa ajute cu tot ce este necesar la fortificarea Brasovului, in plus, sa participe efectiv la apararea cetatii in caz de nevoie61.
O alta zona o reprezenta drumul care trecea prin Belgrad. In anul 1456 Iancu de Hunedoara apara aceasta cetate asediata de insusi cuceritorul Constantinopolului, Mehmed al II-lea, care se vede nevoit sa abandoneze lupta in fata voievodului roman.
Soarta a facut ca in acelasi an Iancu de Hunedoara sa-si gaseasca sfarsitul, rapus de ciuma, in tabara de langa Belgrad, fara sa se fi bucurat de marea victorie reputata impotriva lui Mahmed al II-lea.
Domnia lui Iancu de Hunedoara a insemnat o relativa perioada de liniste si prosperitate economica pentru locuitorii Tarii Birsei.
In schimb, istoria ulterioara a Tarii Birsei si, implicit, a Harmanului, dupa moartea lui Iancu de Hunedoara, este legata de un domnitor muntean, si anume Vlad Tepes.
Vlad Tepes isi incepe a doua domnie in anul 1456 (prima domnie fiind in anul 1448), avand sprijinul voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara. Odata preluata domnia Tarii Romanesti, Vlad Tepes incepe sa ia o serie de masuri menite sa protejeze Tara Romaneasca din punct de vedere economic si, totodata sa-i mareasca rezistenta in fata otomanilor.
Politica sa economica protectionista, prin care anula privilegiile negustorilor sasi sibieni si brasoveni, obligandu-i sa respecte drepturile negustorilor autohtoni, a provocat reactia patricienilor sasi din Sibiu si Brasov. Acestia, serios afectati de masurile luate de Vlad Tepes, au promis intreg sprijinul lor unor pretendenti la tronul Tarii Romanesti.
In anul 1457 negustorii sasi din Sibiu incep sa inlocuiasca inlocuirea lui Vlad Tepes de la conducerea Tarii Romanesti cu un "popa roman" (sacerdos valachorum), intrand astfel in conflict deschis cu Vlad Tepes63. Din cauza aceasta Vlad Tepes trece la represalii, pradand in mai multe randuri Tara Birsei si aducand asezarile din aceasta zona sub ascultarea sa, acestea fiind obligate sa-i plateasca o serie de dari.
Deja in anul urmator, in 1458, comuna Harman era obligata sa-i predea lui Vlad Tepes suma de 48 de florini, reprezentand censul datorat domnitorului muntean cu prilejul sarbatoririi Sfantului Martin64.
In anul 1459 Vlad Tepes inaspreste politica sa economica, interzicand negustorilor sasi sa mai cumpere marfuri direct de la producatorii aflati in Tara Romaneasca, deci sa mai intre pe teritoriul Tarii Romanesti.
In schimb, pentru a mentine comertul dintre Tara Birsei si Tara Romaneasca, a organizat targuri la granita celor doua tari.
Aceste actiuni care au afectat economia asezarilor din zona Brasovului si Sibiului i-au determinat pe sasi sa ticluiasca celebrele Povestiri germane, prin care Vlad Tepes era comparat cu Dracula, un fel de diavol, vampir setos de sange si dornic de a stapani lumea.
Secolul al XVI-lea va aduce noi schimbari in statutul politico-juridic al Tarilor Romane si in special al Transilvaniei.
Pentru Imperiul Otoman secolul al XVI-lea reprezinta practic apogeul puterii sale militare, Inalta Poarta inaintand, pas cu pas, spre Europa centrala. In anul 1521 Belgradul, care fusese aparat eroic in anul 1456 de catre Iancu de Hunedoara, cade sub stapanire otomana.
In anul 1526, la Mohacs, Ludovic al II-lea, regele Ungariei, cade in lupta si capitala Ungariei, Buda, este ocupata de otomani.
In anul 1541, Ungaria dispare ca stat, fiind impartita in doua intre Imperiul Otoman si Casa de Habsburg.
Transilvania va deveni, in noile conditii istorice si sociale, principat autonom sub suzeranitate otomana, fiind obligata sa plateasca Imperiului Otoman, in schimbul pacii, un tribut de 10.000 de galbeni.
In aceasta perioada tulbure pentru istoria Transilvaniei, Tara Birsei a fost din nou pustiita in anii 1502 si 1508, otomanii reincepand incursiunile65. Aceasta au devenit atat de frecvente, incat se dispune ca satele sa-si imprejmuiasca bisericile cu ziduri de aparare, iar in interior sa-si construiasca incaperi-camari- pentru apararea avutului lor66.
Pe langa aceste atacuri, teritoriul Tarii Birsei va fi si camp de lupta in confruntarile care au avut loc, pentru succesiunea tronului Transilvaniei, intre Ferdinand de Habsburg si Ioan Zapolya.
In anul 1529, domnitorul moldovean Petru Rares se amesteca in luptele pentru putere din Transilvania, sprijinindu-l, in lupta de la Feldioara, pe Ioan Zapolya. Cu aceasta ocazie Petru Rares ocupa orasele Brasov si Sighisoara, Harmanul, la randul lui, fiind pustiit67.
Petru Rares va lua practic in stapanire Tara Birsei pana anul 1538, cand va fi inlaturat de la putere.
Din nou Harmanul, dar si Prejmerul sunt jefuite in anul 1547 de catre tatari, turci si valahi (??). Acestia au fost invinsi si alungati dincolo de munti de catre un capitan maghiar, Toma Warkocsi67 bis.
In vara anului 1552 Harmanul are iarasi de suferit, fiind incendiat de catre domnitorul Moldovei, Stefan Rares (iunie 1551 - septembrie 1552), care insa nu a reusit sa cucereasca si cetatea68.
In secolul al XVI-lea Harmanul a fost lovit si de o serie de calamitati naturale. In anii 1553 si 1572 isi face din nou aparitia ciuma. In anul 1542 recoltele harmanenilor sunt in mare parte distruse de invazia lacustelor care au invadat Tara Birsei. De asemenea, in anii 1509 si 1533, ca urmare a ploilor torentiale, au avut loc doua mari inundatii care au provocat uriase pagube locuitorilor69.
Sfarsitul secolului al XVI-lea va coincide cu domnia lui Mihai Viteazu (1593 - 1601), personalitate de prim rang a istoriei romanilor.
Mihai va fi cel care va reusi sa uneasca pentru prima data in istoria medievala, cele 3 state feudale romanesti sub un singur sceptru.
La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazu intra triumfal in Alba-iulia devenind, dupa ce il inlaturase de pe tronul Transilvaniei pe principele Andrei Batory, "Domn din mila lui Dumnezeu, al Tarii Romanesti si Ardealului".
In luna mai a anului 1600 Mihai va trece spre Moldova, pentru a-si adauga in titlu si stapanirea acesteia.
Mihai patrunde in Moldova prin pasul Oituzului. Pentru scurt timp, inainte de a trece muntii, isi va instala tabar langa Prejmer. De aici, trupele de mercenari straini aflati in slujba lui Mihai vor "vizita" Harmanul pe care-l jefuiesc si-l incendiaza. In relatarile lor, cronicarii sasi au mentionat stricaciunile facute asezarilor sasesti de catre trupele lui Mihai, dar au consemnat totodata si atitudinea domnitorului fata de aceste fapte care ii scapasera de sub control.
"Cand in preajma campaniei din Moldova a fost incendiat satul Harman, faptasul a fost spanzurat din ordinul domnitorului"70.
Dupa asasinarea lui Mihai Viteazu in anul 1601, in tabara de la Turda, de catre oamenii generalului imperial Basta, situatia politica a Transilvaniei cunoaste o puternica instabilitate, fapt care a produs o adevarata ingrijorare locuitorilor Transilvaniei, care-si vedeau amenintate asezarile datorita prezentei pe teritoriul Transilvaniei a taberelor militare.
In toamna anului 1600 comuna Harman este incendiata de doua ori, in septembrie si octombrie; in anii 1602 si 1603, din nou Harmanul este incendiat. Cu toate aceste nenorociri, locuitorii Harmanului nu si-au parasit niciodata asezarea, preferand sa o reconstruiasca practic din temelii ori de cate ori era nevoie.
In aceasta perioada de anarhie feudala, principe al Transilvaniei devine Gabriel Bathory (1608 - 1613) care instaureaza, odata ajuns la putere, o adevarata teroare. Dupa ce a reusit sa controleze Sibiul, in anul 1609 a incercat sa faca acelasi lucru cu cetatea Brasov, fiind insa invins de catre locuitorii, care au fost sprijiniti de domnitorul Tarii Romanesti, Radu Serban (1601, 1602-1611).
In anul 1611 Gabriel Bathory incearca iarasi sa cucereasca cetatea Brasovului, dar din nou intervine Radu Serban, Bathory fiind nevoit sa se retraga. La aceasta victorie a Brasovenilor a contribuit si marele jude al Brasovului, Michael Weiss, care a reusit sa convinga otomanii veniti in sprijinul lui Bathory sa se retraga72.
Cronicarul ne relateaza: "in ianuarie 1611 Bathory a plecat cu o mare oaste in Tara Birsei, dupa ce a lasat la Sibiu o oaste de straja puternica si a inaintat pana la Brasov. Deoarece nu a indraznit sa loveasca fatis orasul, el a pricinuit pagube mari in inprejurimi"73.
Dupa un an, in 1612, razbunarea lui Bathory se abate din nou asupra Tarii Birsei.
Rand pe rand cad Brasovul, Codlea, Branul, Risnovul. Principele a fost obligat insa sa se opreasca in fata zidurilor cetatii Harmanului, nereusind sa o cucereasca. Dar, pentru aceasta lupta, sa lasam cronicarul sa relateze faptele:
".Dupa luarea Risnovului, lasa si aici o oaste de straja puternica si impresura Harmanul, care este o cetate slaba, asezata pe loc ses, inconjurata numai cu un zid simplu. El a poruncit ca asupra acestei cetati sa se traga cu atata putere, incat zidurile se daramara pe o lungime de 40 de stanjeni* si se porni la asalt. Pe langa ostenii de rand ai oastei de straja din cetate, se mai gasea acolo un om viteaz, Hans Böhm, pictor si strain de loc, precum si 50 de tineri. Acesta, impreuna cu taranii pe care-i imbarbata mereu, s-a purtat atat de vitejeste, incat oastea lui Bathory a trebuit sa inceteze asaltul, pierzand o multime de secui. Acestia, in urma asaltului, erau atat de infometati, incat abia se mai tineau pe picioare, din care pricina multi dintre ei au si pierit. Cand bunul Hans Böhm, care era un om viclean, isi dadu seama de aceasta, a poruncit sa se puna in painile pregatite pentru copt multe artificii si rachete (feuerwerck vndt rachetteln) si sa fie aruncate in fata secuilor. Cand secuii, obositi si flamanzi s-au napustit cu gramada asupra painilor, incaierandu-se pentru ele, artificile si rachetele s-au aprins, pricinuind secuilor mari pagube, incat au trebuit sa paraseasca gandul de a mai incerca un asalt.
Gabriel Bathory a fost nevoit sa propuna pacea celor din Harman. in urma sfatului lui Hans Böhm, ei au ramas darzi, invatand sa fie intelepti din paguba vecinilor si nici nu voira sa stea de vorba cu el ci atarnara de picioare, in afara cetatii, in bataie de joc, o scoroafa vie si o capra (semn ca inca mai puteau sa reziste atata timp cat aveau suficienta hrana - carne si lapte - n.n.).
Asadar, Gabriel Bathory a fost nevoit sa plece de acolo acoperit de rusine"74.
Ca urmare a acestei victorii obtinute impotriva principelui Gabriel Bathory, Brasovul a acordat locuitorilor Harmanului privilegiul de a vinde in fiecare vineri "colaci pe pietele Brasovului fara a plati taxe" cu urmatoarea conditie: daca lipsesc cumva intr-o vineri, li se va retrage acest privilegiu75.
Pentru a nu pierde acest privilegiu, la primaria satului Harman se tinea o evidenta exacta a celor care urmau sa vanda colaci pe piata Brasovului, servitorul primariei amenintandu-i, in fiecare joi pe cei carora le venea randul sa pregateasca colacii.
In anul 1780 breasla brutarilor din Brasov a incercat sa conteste harmanenilor acest drept, dar cererea ei a fost respinsa de catre magistratul Brasovului76.
Victoria asupra lui Gabriel Bathory a insemnat atat de mult pentru locuitorii Harmanului, incat au sarbatorit cu regularitate acest eveniment.
In iunie 1612 Gabriel Bathory trimite delegati pentru a purta tratative cu Brasovul, "pentru ca toata Transilvania il recunoaste ca principe, cu exceptia Brasovului si Harmanului". Tratativele purtate la Brasov s-au soldat cu un nou esec pentru Bathory, care porneste iarasi impotriva cetatii. Lupta se desfasoara la Feldioara, in toamna aceluiasi an. Desi Bathory a reusit sa invinga in aceasta lupta in care judele orasului, Michael Weiss, isi pierde viata, cetatea Brasov nu a putut fi cucerita77.
Dupa perioada tulbure din primul deceniu al secolului al XVI-lea, in Transilvania se instaleaza un regim de stabilitate politica, datorat in mare parte principilor Gabriel Bethlen (1613-1629), Gheorghe Rakoczi I (1630-1640) si Gheorghe -Rakoczi II (1648-1660). Odata cu instalarea lui Gabriel Bethlen ca principe al Transilvaniei, se restaura, pentru aproape 3 sferturi de veac, si regimul otoman asupra Transilvaniei.
In august 1658 tatarii, alaturi de otomani, lesi si cazaci "pustiiesc prin pradaciuni, parjol si omoruri, cele trei scaune si Tara Birsei, astfel incat nici un sat nu a ramas nevatamat, ci toate au fost facute scrum", orasul Brasov fiind nevoit sa se rascumpere cu 3000 de taleri78.
Din tabara de la Prejmer, conducatorul cazacilor, generalul Michael Ottonello, se adreseaza locuitorilor Harmanului, scriindu-le:
"Am ajuns in fine in Tara Birsei, dupa ce am cucerit si jefuit multe castele, si in apropierea Harmanului vostru, si va somam, cu binele sa va predati de bunavoie, daca nu vreti sa pieriti de sabia noastra.
Ceea ce a patit Illyefava (satul Ilieni- n.n.) datorita incapatanarii, este evident, si Prejmerul este fericit ca a invatat din pagubele altora si, daca ne veti asculta, voi si copiii vostri nu veti pati nimic. Daca insa va opuneti, intreaga mea armata va va distruge prin foc si sabie. Din acest motiv, v-am avertizat din timp despre nenorocire si v-am lasat timp sa chibzuiti asupra binelui vostru si sa va informati. Raman prietenul vostru bun,
Michael Ottonello, Prejmer, 10 august 1658"79.
Locuitorii Harmanului au preferat insa sa se retraga in cetatea care de atatea ori i-a salvat, unde si-au organizat apararea.
Neprimind raspuns, in 19 august 1658 generalul da foc satului si, dupa ce asediaza cetatea, fara a o putea cuceri insa, se retrage.
Invazia a fost cumplita. Locuitorii tineri si batrani au fost rapiti si apoi vanduti, femeile tinere si fetele au fost necinstite, foarte multi locuitori ucisi80.
Pentru a recupera imensele pierderi suferite, magistratul Brasovului a decis ca fiecare persoana (Haupt = cap), indiferent din ce stare sau ordin facea parte, daca locuia in interiorul sau in afara cetatii Brasovului, sa plateasca un galbeni81.
Pazitorii plaiesi ai drumului de la Tabla Butii erau locuitorii satelor Harman si Prejmer (in general plaiesii erau pazitorii plaiurilor din zona granitelor, pentru aceasta sarcina fiind platiti de catre autoritati in natura si bani; erau insa obligati la plata zeciuielii)81 bis.
Cu ocazia navalirii tatarilor in anul 1658 locuitorii Harmanului si Prejmerului au fost trimisi sa pazeasca hotarul in Pasul Buzaului82.
In anul 1660 locuitorii Harmanului sunt nevoiti sa-si apere din nou cetatea, de data aceasta in fata lui Constantin Serban. Din motive pe care nu le cunoastem, intrucat nu sunt mentionate in nici un document al epocii, la sfarsitul lui iunie 1660, Constantin Serban a facut o incursiune in Tara Birsei.
Acesta a fost domnitor al Moldovei intre 2 si 21 noiembrie 1659 si, ulterior, din 17 ianuarie pana la 17 februarie 1661.
In perioada 21 noiembrie 1659 - 17 ianuarie 1661, respectiv 17 februarie 1661 - 19 septembrie 1661, pe tronul Moldovei s-a aflat Stefanita Lupu.
Aceste alternari succesive de perioade foarte scurte se pare ca au fost cauzate de lupta pentru putere. Intre aceste doua domnii Constantin Serban s-a aflat in Tara Birsei unde se confrunta cu brasovenii: ".Asadar, cand Constantin Voda a navalit cam spre sfarsitul lunii iunie langa Brasov cu 3.000 de oameni, brasovenii au poruncit jaf in voie impotriva lui Constantin, incat s-a adunat in graba multa oaste, dar aceasta, impotriva judelui Brasovului, Mihail Hermann.
Deoarece voievodul ajunsese deja in campie si era cu oaste puternica, brasovenii au avut putina izbanda. Pe cand insa Constantin socotea ca va putea trece pe langa Rasnov, cei din cetatea au dezlantuit un foc puternic asupra lui. Constantin s-ia urmat de acolo drumul spre Harman, de unde s-a deschis de asemenea foc puternic asupra lui, astfel incat a fost nevoit sa se abata mult din drum"83.
In anul 1663 otomanii pornesc razboi impotriva imparatului Leopold. In ajutorul otomanilor a venit si domnitorul Moldovei, Dabija-voda (1661-1665), care intra in Transilvania prin pasul Buzaului.
Ajuns in Tara Birsei va pustii 3 zile la rand hotarele Harmanului, fara a reusi insa sa-l cucereasca.
Sfarsitul secolului al XVII-lea aduce schimbari profunde in situatia politica a Transilvaniei. In anul 1683 otomanii reusesc sa ajunga pana sub zidurile Vienei, unde sunt respinsi de catre regele Poloniei, Ioan Sobieski. Infrangerea otomanilor a insemnat inceputul ofensivei habsburgilor spre sud-estul Europei. Rand pe rand, otomanii sunt infranti de catre armatele imperiale la Buda (1686), Mohacs (1687), Belgrad (1688), Zenta (1697).
Drumul Casei de Habsburg spre Transilvania era deschis de acum inainte. Presiunile habsburgilor asupra Transilvaniei cresc tot mai mult. In anul 1686 se incheie un prim tratat intre imparatul Leopold I si principele Transilvaniei, Mihail Apafi.
Sub pretextul apararii Transilvaniei de pericolul otoman, armatele imperiale patrund in Transilvania.
La Blaj, in anul 1687 se semneaza un nou tratat, prin care Transilvania era obligata sa accepte trupele imperiale pe teritoriul ei.
Pasul decisiv este facut in 1688 cand, in cadrul Dietei de la Fagaras, se hotareste incetatea legaturilor cu Poarta otomana si acceptarea "protectiei" oferite de catre imparatul Leopold I.
Cu toata opozitia marilor orase ardelene, in special a Brasovului, dominatia habsburgica in Transilvania era un fapt implinit. Adoptarea Diplomei leopoldine din anul 1691 stabilea noul cadru politic in care urma sa se dezvolte Transilvania.
Autonomia interna a Transilvaniei a fost diminuata, politica externa fiind preluata de catre Curtea de la Viena.
Diploma recunostea in continuare existenta celor 3 "natiuni" privilegiate: maghiari, sasi, si secui (cele 3 "natiuni" au format baza sistemului politic din Transilvania inca din anul 1437, cu prilejul rascoalei de la Bobalna). Populatia romaneasca era in continuare exclusa din viata politica a principatului, aceasta fiind considerata tolerata pe propriul pamant.
Pacea de la Karlowitz din anul 1699, incheiata intre habsburgi si otomani, prin care ultimii renuntau la Transilvania, oficializa practic dominatia Casei de Habsburg in Transilvania. Pentru locuitorii Transilvaniei incepea o noua era.
Instaurarea dominatiei habsburgice in Transilvania nu a fost lipsita de evenimente.
Exista la acea data un puternic curent antihabsburgic in Transilvania, astfel ca miscarea izbucnita impotriva habsburgilor pe teritoriul Ungariei a prins imediat teren si in Transilvania.
Ampla miscare de protest care l-a avut in frunte pe Francisc Rackoczi al II-lea a inceput in anul 1703 si a fost cunoscuta in istorie sub numele de "razboiul curutilor". Actiunea, nefiind organizata, s-a transformat intr-o suita de miscari spontane, care au dezorganizat pentru aproape un deceniu intreaga viata politica a Transilvaniei.
In acest razboi comuna Harman a avut de suferit atat din partea curutilor, cat si din partea trupelor imperiale. Motivul l-a constituit tabara curutilor organizata in apropiere de Harman.
In luna februarie a anului 1704 curutii isi fac simtita prezenta in Harman, locuitorii fiind jefuiti de catre acestia. In martie, in acelasi an, vicecapitanul Henter Mihaly, impreuna cu 6.000 de oameni, intra in Harman cu scopul de a rechizitiona granele si ovazul de la locuitorii asezarii. Armata imperiala ii indeparteaza executand in fata cetatii Harmanului pe cei care se ascunsesera in comuna. La 30 aprilie il gasim din nou pe Henter Mihaly in comuna, unde impreuna cu trupele lui "au mancat si baut din ceea ce pradasera pe ici si colo" pana cand au fost goniti in toamna de catre imperiali.
Vicecapitanul Henter Mihaly, pentru a-si salva viata, este nevoit sa treaca muntii in Tara Romaneasca84.
In anul 1704 Francisc Rackoczi este ales principe al Transilvaniei de catre Dieta de la Alba-Iulia. Cu toate acestea razboiul, a continuat intre anii 1705-1708 cu victorii si infrangeri de ambele parti. In anul 1705 curutii isi aveau din nou tabara langa Harman, comandantul lor locuind in casa parohiala.
In anul 1706 curutii jefuiesc din nou Harmanul, insusi primarul comunei fiind ucis. In anul urmator se aflau din nou in Harman, de unde impun comunelor din jurul Brasovului un impozit mare in natura85.
Nobilimea maghiara, care avea numai de pierdut din acest razboi, va accepta in cele din urma dominatia habsburgica, semnand in anul 1711 la Satu-Mare, pacea.
Dominatia habsburgica in Transilvania a insemnat nu numai schimbarea sistemului politic al Transilvaniei. Pe langa obligatia primirii trupelor imperiale pe teritoriul principatului, provincia era nevoita sa achite anual o importanta contributie baneasca, stabilita prin Diploma leopoldina la 113.000 florini aur in timp de pace si 400.000 florini aur in timp de razboi.
Din nefericire pentru principat, secolul al XVIII-lea a fost un secol in care Imperiul Habsburgic a purtat cele mai multe razboaie, contributia baneasca si impozitele in natura ale locuitorilor Transilvaniei fiind in continua crestere.
Intre anii 1711 si 1806 nu mai putin de 6 razboaie s-au desfasurat intre Imperiul Habsburgic, Imperiul Otoman si Imperiul Tarist, teatru de razboi constituindu-l teritoriul Tarilor Romane, care vor pierde Oltenia (1718-1739) si Bucovina de nord (1775-1918), acestea trecand sub stapanire habsburgica.
O parte insemnata din aceasta contributie revenea locuitorilor Tarii Birsei, a carei economie s-a resimtit din plin in acest secol XVIII.
Din informatiile de care dispunem, Tara Birsei a fost nevoita sa participe in secolul XVIII cu:
- 1699 - cetatea Brasov si districtul (din care facea parte si Harmanul) au livrat armatei imperiale 4.000 de vite de taiere care au fost insa rascumparate cu 14.200 de florini.
- 1701 -Tara Birsei trebuia sa plateasca 19.000 de florini si 400 de galeti de grau*
- 1707 - Districtul Brasov era obligat sa plateasca 48.000 de florini, 4.000 de galeti de grane, 2.000 de galeti de ovaz si carne.
- 1709 -Brasovul, impreuna cu districtul, trebuia sa predea 2.000 de galeti de ovaz care urmau sa fie transportate pe cheltuiala districtului Brasov, cu 80 de carute la Sighisoara.
- 1710 - Locuitorii Tarii Birsei au fost nevoiti sa transporte la Agnita 300 de galeti de ovaz, iar la Sibiu 800 de galeti de grau.
- 1711 - au fost folosite 140 de carute pentru transportul cerealelor pana in comuna Galati (langa Fagaras).
-1709/1710 -in perioada noiembrie- ianuarie contributia locuitorilor din Tara Birsei a fost de 2.100 de livre** de carne, 3.500 de galeti de grane, 5.500 de galeti de ovaz, 2.550 e incarcaturi de fan***, 8.820 de florini. Din aceasta contributie Brasovul i-a revenit jumatate, iar districtului cealalta jumatate.
-1787/1790 - perioada in care s-au livrat mari cantitati de grane, fan, paie si lemne, valoarea calculata fiind de:

Brasov- 95.447 florini
Districtul Brasov-368.046 florini
Clerul evanghelic-6.549 florini
TOTAL:-470.040 florini


-desi locuitorii Tarii Birsei au primit o compenstie de 204.870 de florini, paguba suferita a fost mult mai mare, reprezentand suma de 265.172 de florini.
-totodata carutasii au avut pierderi la transport, care au insumat 786 capete de vite.
-numai pentru comuna Harman pagubele produse din pierderea
- 1792 -Tara Birsei a fost obligata sa contribuie pentru razboiul Imperiului cu Franta, cu un numar de 110 recruti, 34 de cai, 33.608 florini, Harmanului revenindu-i suma de 2.044 de florini si 2 cai86.
Pe langa aceste contributii in bani si natura care impovarau situatia locuitorilor Harmanului, acesta nu a fost ocolit in secolul al XVIII-lea de calamitati naturale si epidemii.
Intre anii 1718 si 1719, ciuma loveste din nou cu putere Tara Birsei, provocand moartea a aproape 19.000 de persoane87. Numai in Harman cumplita molima a provocat moartea a 449 de persoane, 43 de gospodarii fiind distruse, numarul total al gospodariilor scazand la 5388.
In anul 1756 molima se repeta; din aceasta cauza s-a luat masura crearii unui cordon militar care urmarea sa izoleze o parte din sate fata de cetatea Brasov. In luna ianuarie a fost postata o santinela la podul de peste Olt de langa Harman, iar in luna iulie a aceluiasi an un comisar avea sarcina sa dezinfecteze banii si scrisorile aflate asupra persoanelor care treceau podul peste Olt inspre Tara Birsei89.
Ciuma din aceasta perioada a fost atat de napraznica, incat in anul 1924 ziarul "Ardealul", prin cronica "Din alte vremuri", readucea in paginile sale o istorie traita de locuitorii Tarii Birsei in urma cu aproape 200 de ani: "La 1 decembrie (1755 n.n) s-au imbolnavit vreo cativa oameni in Bacifalau, Turches, Satulung, Cernatu. Banuind ca ar fi cazuri de ciuma, autoritatile, declara aceste sate ca suspescie, inchinzandu-le.
In orasul Brasov incepu sa se ia masuri. Doi medici insotiti de doi felceri vizitara fiecare casa. Toate scrisorile erau desfacute si transportate la Codlea, unde se infiintase statia de dezinfectare.
Se trimise veste in secuime ca contactul cu Tara Birsei e oprit. Podul de la Harman era pazit de soldati. Care nu se tinea de aceasta porunca era prins si trimis 14 zile in carantina la Codlea. Toate balciurile in Tara Birsei erau interzise.
La 3 ianuarie 1756 se zvoni ca ciuma bantuie peste Bodila. Pentru a evita o infectare se porunci locuitorilor din Prejmer si Harman sa nu mearga pentru a lua lemne de foc de la Bodila.
In 7 iulie veni un roman din Prejmer pana la valea de hotar intre Harman si Prejmer. Imediat fu impuscat.
La Harman in podul Oltului era instalat un comisar de fructe, gaste, gaini. Acolo era si un alt comisar orasenesc, care fierbea banii si afuma epistoliile"89 bis.
In timpul campaniei agricole de vara (vara anului 1756 n.n), locuitorii celor doua sate apropiate, Harman si Sinpetru, nu aveau voie sa iasa in camp in aceiasi zi, ci alternativ, tocmai pentru a se preintampina raspandirea molimei.
Abia in februarie 1757 carantina asupra Harmanului a fost ridicata, locuitorii sai, impreuna cu cei din Prejmer, Sinpetru si Bod, fiind obligati sa lucreze pamanturile locuitorilor din Sapte sate, deoarece acestia se aflau inca in carantina.
Pentru a preveni patrunderea molimei dinspre Tara Romaneasca si Moldova in Tara Birsei si pentru a intari si usura paza la granita, locuitorii Harmanului au avut obligatia sa construiasca si sa intretina pana mijlocul secolului XIX, "coliba de cordon" si grajdurile de pe malul Oltului.
Aceasta "coliba de cordon" apare in listele de cheltuieli ale Harmanului sub numele de "Bajombercz", cunoscuta mai tarziu sub numele de "Babarunca"90.
Nici incendiile nu au ocolit Harmanul in aceasta perioada. Dupa ce a fost incendiat in anul 1704 de catre curuti, "in anul 1718 un nou incendiu provoaca pagube uriase in Harman, cetatea, in schimb, ramanand neatinsa". In anul 1745, din nou, un incendiu transforma in cenusa 3 strazi din comuna91.
In anul 1755 un alt incendiu izbucnit in Harman, probabil din neatentia unui gospodar, distruge 78 de gospodarii impreuna cu anexele aferente. Pagubele suferite in urma incendiului au fost atat de mari, incat magistratul orasului Brasov trimite un memoriu comisariatului provincial suprem al Transilvaniei prin care solicita aprobarea acestuia pentru amanarea strangerii impozitelor si a executiei militare92. Pentru a acoperi, cat de cat, parte din paguba, brasovenii au organizat o cheta pentru sprijinirea celor afectati de incendiu, strangandu-se suma de 140 de florini.
In anul 1768 s-au prabusit in flacari 40 de suri si 164 de grajduri, iar in anul 1799 un nou incendiu a provocat pagube atat de mari Harmanului, incat comisarul Marcus Tartler, trimis sa evalueze pagubele, i-au trebuit 4 zile pentru a constata distrugerile provocate de catre incendiu93.

^SUS^
Copyright © dantux.com; Toate drepturile sunt rezervate
Pentru intrebari si sugestii, va rugam contactati-ne