www.dantux.com

Comuna Harman
Istoria
| Pagina Principala | Istoria | Localizare | Contact |
| Introducere | Preistoria si antichitatea | Evul Mediu | Epoca Moderna | Bibliografie |

Dezvoltarea economica a Harmanului in evul mediu

Este bine de stiut ca intotdeauna pamantul a reprezentat principala avutie a unei societati.
Asezati in bogatul ses al Birsei, locuitorii romani si germani au stiut sa foloseasca la maximum avantajele oferite de zona. Astfel, in scurt timp, asezarile atestate documentar in Tara Birsei au devenit aproape cele mai bogate din Transilvania.
Ca in oricare alta tara, in acea perioada agricultura si cresterea animalelor constituiau principala ocupatie a locuitorilor comunei Harman, majoritatea colonistilor fiind, de altfel, tarani.
Alaturi de aceste ocupatii, un loc insemnat il ocupa mestesugurile, colonistii germani fiind inca de la inceputul asezarii lor pe aceste meleaguri, intr-un stadiu avansat de diviziune a muncii - mestesugari si agricultori - , procesul de separare al mestesugarilor de agricultori avand loc in a doua jumatate a secolului al XIII-lea94.
Pamantul pentru agricultura a fost obtinut mai ales din defrisarea de paduri, in zona Harmanului existand paduri de stejar care ocupau o suprafata intinsa. Pentru cultivarea lui se folosea asolamentul trienal sau bienal, sistem folosit atat in Germania, in locurile de bastina de unde venisera colonistii, cat si din Transilvania, de catre populatia romaneasca.
Acest sistem s-a mentinut permanent in asezarile sasesti, care au refuzat orice fel de inovatie.
In scopul promovarii agriculturii, in anul 1766 gubernul Transilvaniei a ordonat infiintarea unei societati agricole, dar dezvoltarea ei a fost franta atat de politica prohibitionista a Curtii de la Viena, care urmarea sa obtina produsele agricole ale Transilvaniei la preturi cat mai mici, cat si de impotrivirea agricultorilor sasi care nu doreau sa renunte la metodele lor traditionale de lucru.
Intr-un raport al magistratului de Brasov din anul 1767 catre Guberniu, se arata ca infiintarea unei asociatii este absolut de prisos, deorece in Tara Birsei agricultura se practica intr-un mod desavarsit, care nu mai poate fi inbunatatit95.
Asolamentul trienal, adica cultivarea in trei campuri (cereale de toamna, cereale de primavara, ogor), constituia o forma avansata de agricultura. Frecvent, aceasta metoda incepe sa fie folosita din secolul al XVII-lea pentru desemnarea acestor campuri, taranii sasi din Harman folosind urmatoarea terminologie: campul coroanei (Kronerfeld), campul de mijloc (Mittelfeld) si campul din spate (Hinterfeld).
Principalele culturi, in ordineaimportantei lor, erau meiul, graul, ovazul. Meiul a constituit, pana la introducerea in culturi a porumbului (sec. XVII), principala hrana a omului medieval.
O alta planta cultivata in Harman a fost Haritsch-ul (hrisca), cereala care apare mentionata in documente inca din secolul al XVII-lea, cronicarul relatand ca "in anul 1689, de la 2 la 15 ianuarie in Prejmer si Harman se taia "Haritsch"96.
Graul de toamna, care se introduce in Transilvania in secolul al XVI-lea, era preferat cerealelor de vara, deoarece era mult mai productiv si mai nutritiv decat acestea. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea se introduce in Transilvania cultura porumbului.
In timpul marii epidemii de ciuma care a afectat intreaga Tara a Birsei intre anii 1718 si 1719, in asezari s-a efectuat recesamantul locuitorilor si al averilor lor (cereale si vite).
Pentru Harman situatia era urmatoarea:


locuitori sasifamiliile lorvaduvecu copiii lor
5551442314

locuitori romanifamiliile lorvaduvecu copiii lor
16252617
Cereale
SasiRomani
-grau -998 galeti11 galeti
-orz - 25 galeti-
-mei -125 galeti1 galeata
-pasat -264 galeti13 galeti
-malt -261 galeti-

Animale
SasiRomani
- boi - 1436
- vaci - 14539
- boisori - 16120
- vitei - 6722
- porci - 34446
- oi - 10096 bis


In comuna Harman, in anul 1769 se semanase 1 galeata de porumb; pentru anul 1803 aceasta cultura este mentionata din nou in documente, iar in anul 1826 porumbul era atat de raspandit, incat un roman putea sa lase mostenire fiecaruia din cei patru copii ai sai cate o galeata de porumb97.
Cultura porumbului a fost repede adoptata de catre locuitorii Transilvaniei, deoarecea aceasta nu era inclusa in redeventele cerute de catre otomani.
Mult mai greu pare sa se fi introdus cultura cartofului printre celelalte culturi traditionale.
In anul 1769 se cerea prima data agricultorilor sa introduca cultura cartofului care urma sa fie folosit, in afara de hrana si la fabricarea spirtului98. Este semnificativa in acest sens nota existenta in protocolul magistratului din Rupea, care specifica despre cultivarea cartofului: "Cu toate ca ne-am convins in mod categoric ca, cultivarea lui nu merita nici o osteneala, vom publica dispozitia inca o data"99.
In data de 7 mai 1770 magistratul Brasovului ordona, urmand indicatii superioare, "sa se cultive in cantitati mari asa-numitii Erdapfel (cartofi)". La 3 aprilie 1772, din ordinul guvernatorului, se dispunea din nou semanarea cartofilor in cantitati tot mai mari.
De asemenea, in anii 1783 si 1784 se ordona functionarilor comunei Harman sa raporteze ce cantitate de cartofi a semanat fiecare gospodar si ce cantitate de cartofi a recoltat fiecare in anul precedent.
Totodata, in anul 1805, cultivarea cartofului era recomandata locuitorilor ca un mijloc de subzistenta impotriva foametei si pentru ca acestia erau mult mai ieftini decat celelalte produse agricole care se scumpisera foarte mult. Deja in anul 1813 se cultivau doua soiuri de cartofi, rosii si albi100.
Incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, a fost incurajata indeosebi cultivarea plantelor industriale canepa si inul.
Acestea, cultivate mai ales in districtul Brasov, erau mult cerute pe piata, in anul 1771 exportandu-se in si canepa in valoare de 25.000 de florini101.
Cutivarea inului in Harman este amintita in documentele vremii la 1760, locuitorii din Harman cultivand un soi de in tarziu.
Pentru 1820 documentele relateaza ca "primavara a fost foarte rece si ploioasa astfel ca;inul din Codlea ca si cel din Brasov si Noua, a ramas foarte mic;inul din Harman si Prejmer s-a facut foarte frumos deoarece aici el este semanat mai tarziu si acolo a plouat, in Codlea insa, in iunie, cand inul trebuie sa creasca, nu a plouat deloc"102.
In anul 1911 preotul comunei, Friedrich Reimesch, relata despre cultivarea inului oi prelucrare a lui:
"Pe vremuri sasii au cultivat foarte mult in si era o placere sa vezi lanurile pline cu flori de in. Inaintea comunei, mai jos de Lischgasse erau cele mai frumoase campuri cu in. Femeile culegeau inul, il legau in manunchiuri, il lasau pe camp sa se usuce, apoi taiau capsulele cu seminte. Apoi puneau tulpinile intr-o apa statatoare si le fixau cu pietre. Dupa aceea spalau tulpinile, le uscau la soare si apoi incepea cea mai vesela munca pentru fetele care crescusera, si anume "melitarea" tulpinilor de in cu un dispozitiv special. O scandura mare, ascutita cu un cutit, la un capat rotindu-se in jurul unui ax, iar la celalalt cu un maner, se introducea intr-o deschizatura mica, iar tulpinile de in erau fixate intre marginile acesteia, pentru ca lemnul (partea tare a tulpinii) sa se zdrobeasca, iar sucul de in sa iasa afara. Apoi urmeaza daracirea inului, adica inul este tras prin multe ace dispuse aproape unul de celalalt.
Prin aceasta inul este si mai bine curatat si firele se desfac, aratand ca niste cozi frumoase de par blond. In serile lungi de toamna si iarna, fetele si femeile stateau cu furcile si rotile de tors;si torceau inul in fire fine, din care apoi teseau panza durabila de in.
In acea vreme era cea mai mare cinste pentru o fata sau o femeie sa foloseasca tesaturi de in facute de ele"103.
Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea cultivarea inului scade ca importanta, datorita patrunderii bumbacului, care va inlocui, ca planta textila, definitiv inul, acesta folosindu-se mai departe pentru obtinerea uleiului sau pentru necesarul de panza al gospodariei.
In documentele vremii mai sunt mentionate si alte plante care se cultivau in Harman, si anume mazarichea si sfecla furajera.
Inca din anul 1795 mazarichea era cultivata in Harman in mod constant, fiind supusa zeciuielii104. Impreuna cu sfecla furajera, acestea erau folosite la hrana animalelor.
Nu stim precis daca si in Harman se cultiva dudul, dar este foarte probabil sa se fi cultivat, deoarece in luna aprilie a anului 1788 se emitea o circulara catre magistratele din orasele Brasov si Rupea, in care cultivarea dudului era apreciata ca o "indatorire placuta", iar locuitorii erau invitati sa predea cat mai multe frunze de dud crescatorilor de viermi de matase, producerea matasii aducand avantaje "direct sau indirect" locuitorilor care se ocupau cu aceasta indeletnicire105.
Alaturi de cereale, locuitorii Harmanului cultivau, mai ales pentru folosinta proprie, dar si pentru vanzarea pe piata Brasovului, legume, cel mai frecvent cultivate fiind varza, mazarea lintea, ceapa si usturoiul.
Au mai ramas de amintit pomii fructiferi (in special merii si perii), ca si cultivarea vitei de vie.
Alaturi de agricultura un rol important il detinea in cadrul economiei cresterea animalelor.
Atat sasii, cat si romanii cresteau vite pentru tractiune, lapte si carne, porci care nu lipseau din nici o gospodarie si cai, care erau folositi la munca campului, dar si pentru participarea locuitorilor la lupta, conform obligatiilor ce le reveneau prin privilegiile emise de-a lungul timpului. Alaturi de acestea se mai cresteau capre si pasari de curte.
Sporadic se cresteau, mai ales de catre populatia romanesca, oi.
In anul 1756, cu ocazia recesamantului facut in cadrul gospodariilor, in Harman se aflau:
- 50 de boi de tractiune
- 188 de vaci;
- 192 de boi tineri;
- 95 de vitei;
- 109 porci;
- 100 de oi;
- 847 de cai; (mentionati in anul 1769)106.
In privinta cresterii cailor, acestia nu erau de rasa, o crestere sistematizata a acestora neputand avea loc, aceasta si din cauza ca furturile de cai erau foarte dese, si de obicei se furau caii cei mai buni.
In anul 1512 magistratul orasului Brasov cerea dregatorilor "din Buzau spre secuime" sa-l sprijine pe gospodarul Benedec pentru a-si redobandi caii furati lui si locuitorilor din Harman107.
In vara anului 1773 magistratul Brasovului cerea situatia animalelor care au fost furate din comuna in ultimii 3 ani. Cu acest prilej, Harmanul a raportat un numar de 66 de animale furate, in valoare de 1.040 florini. Ca urmare a deselor furturi, in anul 1773 comuna Harman va angaja paznici care sa aiba grija de animale108.
De asemenea, unii dintre locuitori se ocupau si cu cresterea albinelor, pe langa produsele binecunoscute obtinute, miere, ceara, fagure;, producand si o bautura numita hidromel (rezultata din presarea fagurilor de miere), care, in anul 1813, se vindea la acelasi pret ca vinul109.
Din cereale se fabricau in mod curent in gospodariile locuitorilor din Harman berea si rachiul.
In ciuda deselor interdictii de fabricare a rachiului (in anul 1770, 1771, 1782, 1785, 1804, 1817, 1819), populatia a continuat sa produca aceasta bautura. In anul 1770 se ordona: "de acum inainte se interzice distilarea de rachiu din cereale"; in anul 1771 se specifica: "datorita lipsei de cereale se interzice distilarea rachiului si comercializarea maltului"110.
O alta bogatie naturala aflata la indemana locuitorilor Harmanului a fost padurea.
Nu putem sti cum a fost gospodarita la inceput padurea de stejar a Harmanului.
Probabil padurea, aflandu-se in folosinta comuna, fiecare s-a folosit de ea (cel putin la inceput) dupa bunul plac, pentru lemn de constructie, lemn de foc, defrisari pentru agricultura. La un moment dat insa comunitatea a inceput sa ia masuri pentru a limita folosirea irationala a acesteia. In luna septembrie a anului 1775 primaria a luat masura prin care padurea era impartita in 30 de parti, din acestea numai o parte putand fi taiata intr-un an111.
Aceasta masura nu a avut nici un efect, locuitorii continuand sa foloseasca padurea dupa necesitatile pe care le aveau.
Folosirea abuziva a padurii, ca si taierile masive efectuate pentru obtinerea de noi suprafete pentru pasune sau pentru agricultura au avut ca efect micsorarea padurii, ea, avand, in anul 1813, 350 de stanjeni patrati*, fata de 1.014 pogoane** cat avusese initial in hotarele comunei112. (In anul 1768 locuitori ai comunei primeau 4 stejari de pe pamantul cetatii, pentru a-si reface gospodariile arse in urma incendiului care avusese loc)113.
Desi aceste defrisari nu au fost coordonate pentru a se pastra fondul silvic, acestea au avut un scop bine determinat: marirea suprafetei arabile a comunei si crearea de noi locuri de pasune.
Fiecare locuitor al comunei, pentru a putea creste animale, avea dreptul sa trimita pe pasunea comunei oricate animale dorea.
Un segment important al economiei il constituie mestesugurile.
Produsele obtinute din agricultura si crestera animalelor, padure, minerit au furnizat materia prima necesara pentru numeroase activitati mestesugaresti, atat in mediul urban cat si in cel rural.
Izvoarele vremii specifica existenta mestesugarilor in randul locuitorilor Tarii Birsei, mestesuguri legate de prelucrarea metalelor, a lemnului, a pieilor de animale, precum si tesutul, moraritul, olaritul.
Avand drept model Europa occidentala, incepand cu secolul al XIV-lea, mestesugarii din Transilvania se organizeaza in bresle (Aparute in secolele IX-X in Europa apuseana, breslele erau asociatii de mestesugari din aceiasi bransa, asociatii care incercau sa se opuna pretentiilor de dominatie feudala si urmareau sa limiteze concurenta de piata)113 bis.
Mestesugurile, in comuna Harman, ca de altfel si in celelalte sate din jurul Brasovului, nu au atins un grad inalt de dezvoltare, ele existand doar pentru a satisface nevoile locale.
Documentele vremii amintesc pentru secolul XIV un anume Cristian, care era croitor in Harman, iar pentru secolul al XVI-lea, in Tara Birsei, in satele din jurul Brasovului, erau pomeniti olarii, care-si exercitau meseriile in Halchiu, Harman si Rotbav114.
Existau de asemenea, in Harman, mesteri lemnari si pietrari-zidari, fara de care nu se putea ridica nici o constructie a asezarii.
Prezenta morilor pe teritoriul comunei a necesitat si aparitia meseriei de morar. Cea mai veche moara de pe teritoriul comunei este atestata documentar in anul 1457, dar este posibil ca ea sa fi fost mult mai veche.
In anul 1457 regele Ungariei, Ladislau al V-lea, printr-un privilegiu, confirma dreptul lui Conrad Lapicida, din Brasov, de a folosi veniturile de la o moara din Harman115.
In domeniul artei se pare ca mesterul Conrad Lapicida a fost unul dintre cei mai insemnati pietrari din Transilvania. Constructor al manastirii din Boitor (comitatul Hunedoarei) si al unei manastiri franciscane din Teius, Conrad Lapicida s-a bucurat de-a lungul vietii sale, de toate onorurile cuvenite din partea conducatorilor.
Deja in anul 1454, lui Conrad Lapicida i se daruisera, din partea regelui Ungariei, unele curti din Harman (posibil si moara), danie care este ulterior confirmata de catre capitulul din Alba-Iulia in anul urmator, documentul specificand in plus (in afara de curti) si unele mosii de pe teritoriul Harmanului116.
Dupa moartea lui Conrad, mostenitorii lui au primit in continuare dreptul sa stapaneasca bunurile detinute de acesta in Harman. In anul 1462 Matei Corvin interzicea voievodului Transilvaniei "sa opreasca pe fiica lui Conradus Lapicida din Brasov de la folosirea unei mori aflata pe teritoriul Harmanului", iar in anul 1467, din nou, Matei Corvin intareste dania unei parti din doua mori (subl.ns.) pentru mostenitorii lui Conrad Lapicida din Brasov117.
Deja in anul 1467 recoltele de cereale devenise atat de bune (pentru acea vreme), incat o moara nu mai facea fata cererilor, fiind necesara construirea uneia noi.
O alta moara a fost construita langa biserica, deoarece este mentionata in documente pentru anul 1761, alaturi de moara de pisat a comunei, dupa cum comuna mai dispunea de inca una pe raul Tarlung, aceasta la randul ei fiind legata de o moara cu piua118.
In cadrul gospodariilor se practicau ca mestesuguri casnice torsul, tesutul, olaritul, fabricarea berii si a rachiului.
Mestesugurile, in Harman, ca si in celelalte comune, se practicau nu numai de comunitatea germana ci si de cea romaneasca.
Mestesugarii romani, desi erau considerati nebreslasi, aveau o activitate destul de puternica. Din aceasta cauza breslele brasovene au fost nevoite sa-i recunoasca. De obicei, meseriile practicate de catre mestesugarii romani erau legate de ocupatii traditionale ca vopsitul lanii, confectionarea de straie si toluri etc119.
Abundenta de produse realizate in Tara Birsei a determinat puternica dezvoltare a comertului, negustorii sasi din Tara Birsei devenind principalii comercianti din Transilvania, ei fiind cei care faceau legatura si cu tinuturile extracarpatice.
Este bine stiut ca aproape fiecare domnitor al Tarii Romanesti sau al Moldovei, in evul mediu, a acordat sau a reinoit privilegii comerciale negustorilor sasi din Tara Birsei.
Dezvoltarea economica a Harmanului ajunsese atat de puternica, incat in anul 1427, alaturi de Risnov, primeste statutul de targ (oppidum Hermanfalva)120.
Comuna Halchiu primise statutul de targ in anul 1406 (oppidum Hyltwedorf), iar Prejmerul abia in anul 1466 (oppidum Pasmar)121.
Harmanul si Halchiul erau targuri tinere, denumirea lor avand si vechiul titlu de sat (dorf, falva). Transformarea Harmanului in targ a fost determinata si de apropierea comunei de cetatea Brasov, care i-a influentat activitatea economica, ca si numarul locuitorilor.
Statutul de targ este pierdut (nu stim din ce motive) de catre Harman un secol mai tarziu. Cu ocazia conscriptiei efectuate la inceputul secolului al XVI-lea, Harmanul apare cu vechea denumire de sat, desi la acea vreme, conform recensamantului, Harmanul numara aproape 164 de gospodarii, deci aproape 900 de locuitori, aflandu-se printre comunele mari din Tara Birsei122.
Persistenta in cadrul asezarilor a economiei naturale, unde fiecare gospodarie incerca sa-si asigure din resurse proprii strictul necesar, a vamilor interne, proasta stare a cailor de comunicatie, ca si faptul ca drumurile nu erau de loc sigure pentru negustori, nu au constituit factori pentru stimularea comertului. Totusi, in aceste conditii, negustorii sasi au reusit sa controleze comertul cu Tarile Romane.
Avand sprijinul voievozilor Transilvaniei ca si pe cel al domnitorilor Tarii Romanesti si Moldovei, interesati la randul lor in buna desfasurare a comertului cu negustorii sasi din Tara Birsei, magistratii cetatii Brasovului au incercat sa reglementeze circulatia pe drumurile care legau Tara Birsei de Moldova si Tara Romaneasca.
Ca urmare, s-au delimitat drumurile pentru convoaiele comerciale, drumuri unde se percepea vama pentru marfurile transportate.
Tara Birsei era legata de Moldova prin doua cai de acces: "drumul de sus" si "drumul de jos", iar cu Tara Romaneasca prin patru drumuri care ajungeau la Buzau, Teleajen, Prahova si Rucar123.
"Drumul de jos" (numit de cronicarii sasi, drumul romanesc - Bleschen weg) tranzita Harmanul, fiind cel mai important drum de legatura cu Moldova. Pe langa convoaiele comerciale, drumul era folosit si in scopuri militare.
Pe aici a trecut Matei Corvin spre Moldova cand a fost infrant de Stefan cel Mare (1467).
Acelasi drum il foloseste domnitorul Petru Rares in anul 1529, cand obtine controlul asupra Tarii Birsei. Tot pe aici a trecut si Mihai Viteazul in drum spre Moldova (1600).
Documentele vremii consemneaza de asemenea si principalele drumuri existente in Tara Birsei, drumuri care faceau legatura in toate directiile:
drumul Harmanului (via Hermanni);
drumul Prejmerului (via Prasmariensis);
drumul Ghimbavului (Widenbacherweg)125.
Pe langa aceste cai de comunicatie care erau reglementate in mod oficial, locuitorii din Tara Birsei au mai utilizat o serie de poteci, considerate de oficialitati ca fiind drumuri interzise.
Un asemenea drum care mergea numai pe cai ocolite pornea din Brasov, trecea prin padurile Harmanului si Prejmerului, apoi spre Teliu, ocolind Vama Buzaului, mergand prin Stramba, Boncuta, Valea Stanii, prin padure pe la Buzoianu, Tabla Butii, Plaiul Chiojdului, pe la varful lui Crai, ajungand in sfarsit la Maneci-Ungureni126.
Din cauza existentei acestor drumuri ascunse si pentru a asigura paza granitelor pe ambele versante ale muntilor Carpati, s-a creat o institutie autohtona, si anume cea a plaiesiei127.

^SUS^
Copyright © dantux.com; Toate drepturile sunt rezervate
Pentru intrebari si sugestii, va rugam contactati-ne