www.dantux.com

Comuna Harman
Istoria
| Pagina Principala | Istoria | Localizare | Contact |
| Introducere | Preistoria si antichitatea | Evul Mediu | Epoca Moderna | Bibliografie |

Organizarea interna a comunei

Colonistii germani veniti in Transilvania au primit dreptul de a pune bazele unor asezari pe care le-au organizat dupa modelul asezarilor din zonele de unde au venit, si anume dupa sistemul obstilor sau al vechilor marci germane128.
Astfel, colonistii germani erau organizati in:
- decurii = 10 familii, sau "zecimi" (zehner);
- centurii = 10 decurii, sau "suta" (Hundertschaft)129.
La inceput, o asezare era formata, de regula, din 2-4 decurii (deci 20-40 de familii), iar o centurie cuprindea la randul ei 3-4 asezari130.
Colonistii germani aveau dreptul sa-si aleaga conducatorii, comunitatea satului fiind condusa de doua oficialitati. In fruntea satului se afla Greavul (Gräfen), care avea atributii judecatoresti si administrative. In cadrul comunitatii, greavul judeca cazurile cele mai importante, din aceasta cauza avand o pozitie privilegiata fata de restul comunitatii. Datorita functiei putea beneficia de un lot mai mare de teren, dupa cum avea dreptul de a tine moara, de a vinde carne, vin etc.131.
Din cauza pozitiei privilegiate pe care o detineau, greavii au incercat, in repetate randuri, sa profite de aceste avantaje pentru a se ridica deasupra comunitatii, contribuind in acest fel la subjugarea taranilor132. Rolul pe care il indeplinea greavul in cadrul comunitatii germane, poate fi comparat cu cel al cnejilor si voievozilor romani.
Jurisdictia inferioara, ca si puterea executiva se aflau in mainile unui judecator al satului, Hann (villicus) care, in principiu, era ales pentru 2 ani133.
Incepand cu secolul al XVI-lea, in cadrul comunitatii a aparut "sfatul batranilor" (Altschaft), care detinea un rol important, hotarand in probleme de interes general al obstii.
Din secolul al XVII-lea functionarii publici ai comunei se alegeau anual de catre comunitate. Ulterior, acestia nu mai erau alesi anual, majoritatea functiilor fiind pe viata. Exceptie faceau doar judele si purtatorul de cuvant (Wortmann) al comunei care trebuiau, din doi in doi ani, sa fie reconfirmati de catre sfatul batranilor. Cu aceasta ocazie se ocupau si locurile ramase vacante in sfatul batranilor, pentru aceste functii fiind propusi barbati cunoscuti pentru cinstea lor. In secolul al XVIII-lea functionarii erau retribuiti cu suma de 40 de florini anual, jumatate din ei revenind primarului.
Tot pentru secolul al XVIII-lea documentele mentioneaza aparitia unei functii noi, si anume notarul comunei, care, pentru Harman, apare consemnat in anul 1777, in persoana lui Johann Kolt. Pana la aparitia notarului, cel care se ocupa de actele comunei era rectorul scolii.
In anul 1784 notarul comunei, in urma contractului incheiat, era retribuit cu 50 de florini, 60 de galeti de grane frumoase, 2 galeti de malt, 8 stanjeni de lemne si avea dreptul la locuinta gratuita134.
Judecatorul si primarii aveau dreptul sa aiba servitori, care erau platiti, fiecare, cu un salariu anual de 12 florini, la care se adaugau 5 galeti de grane, necesare pentru intretinerea lor135.
Emblema sigiliului comunei Harman era reprezentata de un cerc (un inel) pe un postament in forma de F rasturnat, de o parte si de alta fiind cate o floare. Legenda sigiliului este in limba germana - Honigberger sigell.
Istoricii sasi cred ca sigiliul a fost format din cele 2 litere F si T stilizate, care provin de la Frater Teutonicus.
Sigiliile pastrate pentru Harman sunt din anii 1688, 1773, 1814, si se afla la Arhivele Statului - filiala Brasov. Fig. 3, 4 si 5.
Acelasi sistem de impartire a obstii a fost aplicat si asupra pamantului aflat in hotarele asezarii, pamant care constituia proprietatea comuna a obstii.
Legat de stabilirea hotarelor comunei Harman, legenda ne spune:
"Atunci cand maghiarii si sasii s-au asezat in Tara Birsei, si cand intre ei s-a pus problema stabilirii hotarelor, maghiarii din cele Sapte sate s-au inteles intre ei, astfel ca, in dimineata unei zile stabilite anterior, si anume in zorii zilei respective, ambele parti sa iasa in camp cu mancare gatita si, acolo unde se vor intalni, va fi pus semnul pentru hotarul ce va desparti proprietatile sasilor de cele ale maghiarilor.
Sasii au pornit la drum cu terci de mei, iar maghiarii cu gaste fripte, timp de mai multe ore, iar acolo unde s-au intalnit, au pus semn de hotar si s-au asezat la masa.
Atunci s-a ridicat conducatorul sasilor si a spus:
- Voi, maghiarii, vecinii nostri, sunteti oameni buni, va iubim si de aceea am fiert pasat, sa putem porni mai repede spre voi, iar voi sa nu fiti nevoiti sa va obositi.
Iar conducatorul maghiarilor a raspuns:
- Iar noi, am fript gastele, pentru a va primi ca pe musafirii nostri, cu ospitalitatea maghiara.
Atunci sasii au strigat ciocnind paharele:
- Traiasca prudenta!
Iar maghiarii au raspuns:
- Traiasca ospitalitatea!"136.
Samburele de adevar al acestei legende este acela ca sasii s-au stabilit mai devreme in Tara Birsei decat locuitorii invecinati din cele Sapte sate. Satele intemeiate de catre acestia sunt atestate documentar numai in secolul al XIV-lea137.
Sigiliul comunei Harman - anul 1773
Fig. 3 - Sigiliul comunei Harman - anul 1773 (Arhivele statului Brasov)
Sigiliile comunelor din jurul Brasovului, desenate de catre preotul comunei Prejmer, Thomas Tartler in anul 1741Sigiliile comunelor din jurul Brasovului, desenate de catre preotul comunei Prejmer, Thomas Tartler in anul 1741
Fig. 4 - Sigiliile comunelor din jurul Brasovului, desenate de catre preotul comunei Prejmer, Thomas Tartler in anul 1741.
Lista de impozite din anul 1810, pe care este aplicat sigiliul HarmanuluiLista de impozite din anul 1810, pe care este aplicat sigiliul Harmanului
Fig. 5 - Lista de impozite din anul 1810, pe care este aplicat sigiliul Harmanului (dr.). (Arhivele statului -Brasov)
Pamantul comunei era impartit periodic. Sub atenta supraveghere sfatul batranilor (Altschaft) "verifica si stabilea care teren va ramane pentru faneata, care pentru teren arabil si care va ramane neimpartit pentru pasunea comunei. Apoi, cele trei feluri de terenuri erau impartite in tarlale, dupa natura terenului, iar acestea erau impartite in atatea fasii (Landstriche) cate gospodarii sunt"138.
Fiecare isi primea partea in folosinta, dreptul de proprietate pastrandu-l comuna pentru ea. Cel putin pentru inceput se pare ca taranii sasi au primit suprafete de pamant de aceiasi marime, exceptie facand doar conducatorii si preotii, care primeau mai mult teren in folosinta.
Pe langa acestea, mai existau si proprietatile de serviciu care puteau fi acordate judecatorilor si altor functionari publici, dar si proprietati care intrau in posesia institutiilor bisericesti si administrative139.
Reimpartirea pamantului avea loc prin tragere la sorti, pasunile, fanetele, apele si padurile fiind folosite in comun. In proprietatea familiei se afla gospodaria, animalele si uneltele de lucru.
In paralel, in cadrul comunitatilor s-a dezvoltat si proprietatea particulara care apare legiferata in anul 1583 sub numele de "Dreptul de proprietate privata a sasilor din Transilvania"140.
Astfel, sasii puteau deveni proprietari ai unei suprafete de pamant, fie prin repartizare gratuita de catre comunitate, fie prin cumparare, aceste terenuri putand fi lasate mostenire.
In inventarele de succesiune din anul 1761 aceste terenuri apar sub denumirea de "NeugeKauften" (recent cumparate). In anul 1777 erau vandute terenuri agricole in toate cele trei tarlale, in valoare de 4.873 de florini. Numite "parti de teren agricol" si considerate ca facand parte din gospodarii, acestea se aflau situate "vor der Petersbergergasse" (in fata strazii Sinpetrului), "vor der Kronergasse" (in fata strazii Brasovului), "vor der Tartlauergasse" (in fata strazii Prejmerului).
Functionarii notau in 1783 ca "pe vremea instrainarii proprietatii si a impartirii terenului comunei, au fost date terenuri arabile si preotilor", iar in anul 1785 incasau 612 florini din vanzarea de teren arabil de catre 6 locuitori. Pentru a se tine o evidenta exacta a situatiei pamantului, existau la nivelul primariei 4 carti funciare corespunzatoare fiecarui camp:

· Kronerfeld - campul coroanei;
- Mittefeld - campul de mijloc;
- Hinterfeld - campul din spate;
- faneata.
Fiecare proprietar primea cate un extras din aceasta carte funciara141.
Si fanetele, la randul lor, se imparteau in mod periodic, fiind date in folosinta locuitorilor comunei.
Primele fanete care au trecut in proprietate particulara au fost "parcelele de iarba" care, la fel ca si "partile de teren agricol", apartineau gospodariei. Erau inconjurate cu gard si numai proprietarul avea dreptul ca, pe aceasta parcela, sa-si duca vitele la pascut. In inventarele din anul 1786 apareau urmatoarele parcele:
- la moara de piua (bei der Sampfmüle);
- pe sant (auf der Schanz);
- langa gradinile de zarzavat romanesti (auf der Walachischen Krautgarten);
- la Gore (probabil este numele unui locuitor roman);
- in gradina de in (im Flachsgarten);
- in gradinile Sinpetrului (auf der Petersberger Garten)142.
In ce priveste organizarea administrativa, in primele secole de la asezarea sasilor in Transilvania existau 4 provincii sasesti:
1. Provincia Sibiu;
2. Provincia Medias;
3. Provincia Bistrita;
4. Provincia Tara Birsei.
Ulterior, in secolul al XIV-lea, pe teritoriul provinciei Sibiu se vor infiinta mai multe circumscriptii judecatoresti, viitoarele Sapte Scaune143.
In secolul al XV-lea cele 4 provincii sasesti s-au unit din punct de vedere administrativ in asa numita "Universitate a natiunii sasesti" (Sächsische Nationsuniversität). Aceasta a fost recunoscuta de catre stat in anul 1486, cand Matei Corvin reconfirma diploma andreeana.
Universitatea sasilor avea una sau doua adunari pe an, atributiile ei fiind:
- lua hotarari in problemele generale ale comunitatii:
- stabilea cuantumul impozitului, tinand cont de numarul populatiei, precum si de scutirile de impozit pentru localitatile afectate de calamitati naturale sau catastrofe;
- regla relatiile Universitatii cu alte organisme adminisrative si politice;
- fixa preturile la produsele agricole si mestesugaresti;
- incepand cu secolul al XVI-lea, stabilea statuturile breslelor;
- acorda sentinte in toate cazurile juridice.144
Pana la desfiintarea centuriilor, cand sarcinile acestora au fost preluate de catre "vecinatati" (atestate documentar in secolul al XVI-lea), in Tara Birsei existau urmatoarele scaune de judecata:

1. Scaunul Brasov- Brasov
- Bartolomeu
- Bod
2. Scaunul Feldioara- Feldioara
- Rotbav
- Maerus
- Halchiu
3. Scaunul Prejmer- Prejmer
- Harman
- Sinpetru
4. Scaunul Risnov- Risnov
- Cristian
- Ghimbav
5. Scaunul Codlea- Codlea
- Vulcan
- Toindorf (?)
- Arndorf (?)

Pentru mai buna administrare a comunei, Harmanul era impartit in 4 cvartale. In anul 1536 aceste cvartale erau:

- cvartalul Leysch- 38 de gospodarii
- cvartalul Oberst- 41 de gospodarii
- cvartalul Gyld- 38 de gospodarii
- cvartalul Myle- 43 de gospodarii
TOTAL- 160 de gospodarii146.

Din anul 1645 strazile comunei incep sa poarte denumiri, registrele de impozite mentionand urmaoarele strazi:

- Tarthler Gass- strada Prejmerului
- Pithersberger Gass - strada Sinpetrului
- Graewen Gass- strada Greavului
- Mill Gass- strada Morii147.

Din anul 1778 in comuna Harman casele incep sa fie numerotate.
Din cauza lipsei de informatii, nu putem sa precizam pentru toata perioada evului mediu evolutia demografica a comunei.
Pentru perioada de inceput de secol XIII cercetatorii apreciaza ca in sudul Transilvaniei asezarile rurale aveau intre 60-100 de locuitori148.
- 1510 - Harmanul avea 139 de gospodarii, numarand 528 de locuitori;
- 1550 - existau 160 de gospodarii, cu 640 de locuitori;
- 1655 - in registrele de impozite apare mentionat un numar de 23 de contribuabili romani*;
- 1756 - 978 de locuitori, din care 741 sasi si 237 romani;
- 1766 - numarul locuitorilor sasi era de 780;
- 1787 - in urma recensamantului efectuat, comuna avea 1.711 locuitori si 373 de gospodarii149.
Din punct de vedere social, populatia germana asezata in Transilvania era impartita in mai multe categorii: tarani liberi (majoritatea locuitorilor), mestesugari, grafi (conducatorii satelor), nobilime mica (foarte putini la numar) si tarani dependenti.
Dintre colonistii asezati in Transilvania faceau parte si nobili care, inca de la inceput, au fost pusi in posesie cu bunuri.
Odata cu puternica dezvoltare a asezarilor sasesti, unii locuitori au fost ridicati la rangul de nobili pe baza unor donatii regale, in special in urma ajutorului regalitatii in campurile militare.
De altfel, in Diploma din anul 1291, acordata de catre regele Ungariei nobilimii din regat, se relata despre sasii care poseda bunuri si traiesc dupa modelul nobililor (Saxones Transilvani praedia tenentes et more nobilium se gerentes)150.
Nu toti sasii din Transilvania erau privilegiati. Pe langa comunitatile libere exista un numar de colonisti care erau dependenti in continuare.
Colonistii erau liberi din punct de vedere juridic, insa nu erau scutiti de plata rentei feudale catre stat (renta care era redusa) si biserica catolica.
Biserica catolica solicita de la toti colonistii "zeciuiala", obligatiile putand fi achitate fie in natura, fie in bani. Cand privilegiile o permiteau, clerul inferior putea sa-si pastreze o mare parte din zeciuiala, pamanturile pe care le detinea fiind date in arenda taranilor151.
Populatia romaneasca ce locuia impreuna cu colonistii germani, si care, inexplicabil, dispare din documentele scrise, nu facea parte din scaunele de judecata, ea avand o organizare proprie.
In fruntea comunitatii romanesti se afla un "sande" (osanda=pedeapsa), care avea aceleasi prerogative ca si judele comunitatii germane152.
De altfel, modul de organizare al comunitatii germane putea fi influentat si de catre obstile satesti romanesti.
Cel putin in ceea ce priveste Harmanul, descoperirile arheologice de pe dealul Lempes, ca si cele din interiorul cetatii taranesti unde s-au identificat fragmente de material ceramic databile pentru secolele XII-XIII153, ne permit sa tragem concluzia ca aici a avut loc o suprapunere a populatiei germane peste cea romaneasca.
De asemenea, cu ocazia sapaturilor efectuate la cetatea taraneasca din Prejmer, s-au descoperit fragmente ceramice care au fost atribuite primilor colonisti germani sositi in Tara Birsei la inceputul secolului al XIII-lea. Informatia este interesanta, deoarece, daca presupunem ca primele cetati ridicate de catre ordinul cavalerilor teutoni au fost cele de lemn, cu greu se poate crede ca teutonii ar fi folosit numai ceramica autohtona, si nu pe cea de tipul care a aparut la Prejmer154.
Totodata cercetarile de ordin lingvistic demonsteaza ca cel putin o parte din toponimia (nume de locuri) si hidronimia (nume de ape) au fost preluate de catre colonistii germani de la populatia romaneasca:

- Olt- Alt
- Sibin- Zibin
- Barsa- Burzen
- Cirta- Kerz
- Sadu- Zoodt
- Colun- Kollen
- Cilnic- Kelling etc155.

De asemenea, pentru inceputul secolului al XIII-lea exista si o serie de informatii scrise, legate de prezenta populatiei romanesti.
Romanii sunt amintiti in anul 1210 ca facand parte din armata contelui sibian Joachim; in anul 1222 este mentionata "terra Blacorum" (tara valahilor); in anul 1236 poetul Neidhart von Rementhal arata ca, nu departe de Romania (Bizant) si Bulgaria, traiesc impreuna secui, sasi si unguri156.
In anul 1234 papa Grigore al IX-lea ii semnala coregentului maghiar Bela situatia romanilor ardeleni care trec muntii parasind Transilvania, sfatuindu-l sa nu mai ingaduie aceasta stare de lucruri, deoarece acestia sfarsesc prin a se asimila cu valahii156 bis.

^SUS^
Copyright © dantux.com; Toate drepturile sunt rezervate
Pentru intrebari si sugestii, va rugam contactati-ne