www.dantux.com

Comuna Harman
Istoria
| Pagina Principala | Istoria | Localizare | Contact |
| Introducere | Preistoria si antichitatea | Evul Mediu | Epoca Moderna | Bibliografie |

Biserica cetate din Harman

Nu se cunoaste cu exactitate cand a fost construita biserica-cetate din Harman. Sumarele informatii pe care le detinem ne determina sa credem ca acest moment a avut loc in prima jumatate a secolului al XIII-lea, mai exact intre anii 1218-1240.
In anul 1213 episcopul Transilvaniei ingaduia cavalerilor teutoni sa ridice in Tara Birsei biserici, privilegiu confirmat de Roma in anul 1218.
In anul 1240, anul de atestare documentara a comunei, regele Bela daruia unele biserici din Tara Birsei, printre care si Monte Mellis (Harman), manastiri cistercitilor din Cirta157.
Deci la aceasta data (1240) basilica romana din Harman exista.
Nu stim cum arata initial pentru ca, de-a lungul timpului, in urma unor evenimente care au afectat-o, a suferit o serie de transformari. Acelasi document spune ca bisericile daruite "nu erau inca libere", poruncindu-se ca "aceia care strang acum veniturile numitelor biserici, sa fie datori sa dea fratilor cisterciti sau trimisului lor, o marca de argint de fiecare biserica, platibila in fiecare an la Adormirea Fericitei Maria…"158. Posibil ca in anul 1240 biserica sa se fi aflat in constructie, deoarece unele componente arhitecturale sunt asemanatoare cu cele ale manastirii Cirta.
Unii cercetatori inclina sa creada ca sistemul de fortificare al bisericilor prin inconjurarea lor cu ziduri de piatra, sugerata de nevoile de aparare ale asezarilor, s-a pus in practica dupa marea invazie mongola din anul 1241159.
Turnul bisericii a fost inaltat in jurul anului 1290, avand ziduri groase de un stanjen si jumatate. Initial, in jurul sau turnul a avut un fel de balcon care a fost daramat in anul 1794160.
In secolul al XVI-lea biserica-cetate din Harman ajunge la forma ei actuala, avand zidurile de aparare inalte, flancate de sapte turnuri (acum nu mai sunt decat sase).
Preotul Joseph Teutsch, in relatarile sale, amintea ca "in anul 1521 s-a dispus ca satele sa-si imprejmuiasca bisericile cu ziduri de aparare, iar in interior sa-si construiasca camari pentru apararea avutului lor"161.
Cetatile din secolele XV-XVI aveau in dotare mai multe elemente, curtine, turnuri. Grosimea zidurilor a crescut continuu, ajungand pana la 1,50-3,50 m, turnurile la randul lor fiind masive. In constructie apare un element nou, si anume zwinger-ul, originar din centrul Europei.
Zwinger-ul era un zid de piatra sau caramida, de inaltime redusa, cam la jumatate din inaltimea zidului de incinta, avand rolul de a proteja centrul fortificatiei de tirul artileriei.
Cetatile care au adoptat constructia zwinger-ului la sfarsitul secolului al XV-lea au fost cele din Brasov, Harman, Cristian, Ghimbav, Halchiu, Sinpetru si Codlea.
In luna aprilie a anului 1593, in urma unui incendium au ars atat cetatea cat si biserica. Cu ocazia reconstruirii ei, peste naosul bisericii locuitorii Harmanului au construit plafonul in stil gotic, lucrarile fiind terminate in anul 1595163.
In anul 1608 in turnul "macelarilor", aflat deasupra intrarii, s-a instalat un clopot care avea urmatoarea inscriptie: "O rex gloriae Jesu Christe veni cum pace" (O, rege glorios Isus Christos, vino cu pace")164.
In anii 1801-1803 biserica-cetate a fost reparata din nou, cu aceasta ocazie pe zidul inconjurator al bisericii fiind sapata in piatra, cu caractere gotice, urmatoarea inscriptie:
"Batranii sa-i invete pe tineri,
Tinerii sa-i asculte pe batrani,
Unii sa-i respecte pe ceilalti,
Atunci Dumnezeu ne va inmulti"165.
Biserica cetate din Harman - anul 1912 (fotografie)
Cutremurul din anul 1837 provoaca pagube mari, turnul bisericii, crapand. Locuitorii au fost nevoiti sa-l consolideze cu sase platbenzi metalice. Dupa ce in anii 1813 si 1886 biserica este lovita de fulgere, pe turn este montat un paratraznet166.
La inceputul secolului al XVIII-lea soldatii si ofiterii din armat suedeza, aflati in trecere prin Transilvania, se opresc la Harman, unde participa la slujba religioasa oficiata de catre preotul Paulus Teutsch. Cu aceasta ocazie, suedezii au facut o donatie bisericii, bani care s-au folosit la construirea altarului. La a doua vizita in comuna Harman, suedezilor li s-au adaugat si ofiteri finlandezi si s-a facut o noua donatie bisericii, din acei bani cumparandu-se partea anterioara a orgii.
In interiorul cetatii a functionat primaria comunei pana in anul 1815, cand s-a construit "vechea" primarie de langa poarta cetatii167.
La mijlocul secolului al XX-lea, in urma unei calatorii de studii efectuate la bisericile-cetati din Transilvania, G. Oprescu descria astfel cetatile biserici din Harman si Prejmer:
"Ambele aceste biserici de sat sunt asezate in mijlocul a doua comunitati bogate si foarte vechi. Ambele au in comun faptul ca erau alaturi de un mare si avut oras comercial.
Ambele au stransa legatura cu manastirea Cirta, al carei element de arhitectura - ferestre rotunde, cu ornamentul caracteristic cu 6 lobi, apare si in constructia uneia, si in a celeilalte. Ambele biserici au inteles sa fortifice puternic nu biserica, care, chiar daca are un turn, acesta n-ar putea indeplini decat o parte neinsemnata din sarcina apararii, ci zidurile, de jur imprejur, prevazandu-le cu turnuri si bastioane, la intrare cu ganguri inguste si intunecoase, usor de aparat, inarmate si cu gratare care se lasau la nevoie, ori cu porti captusite cu fier, in fata cu punti mobile si cu santuri adanci pline cu apa, de jur imprejurul zidurilor.
La amandoua bisericile incinta prima, care dateaza din secolul al XV-lea, este aproximativ rotunda, iar zidurile ei, care in unele sectoare ajung la 5 m grosime, permit indaratul lor construirea a patru randuri de camari suprapuse, asezate unele langa altele, ca intr-un fagure de miere. Aceste camari servesc pentru adapostul familiilor combatantilor si pentru pastrarea proviziilor lor, aceasta ultima intrebuintare practicata nu numai atunci cand satul amenintat, ci pentru a se evita panica si tumultul unei mutari precipitate in cetate in caz de razboi, in timpul anului.
Zidul exterior este la ambele biserici bine pastrat. Sub firide apar gaurile de aparare ori de atac, dupa imprejurari, cele de sus rotunde, cele din randul al doilea sub forma unui pinten iesit din zid, decorat lateral si servind el insusi ca ornamentul zidului.
Sub el se afla gaura cea mai mare ce constituia principalul mijloc de aparare. Aceasta dispozitie exterioara presupune, la fiecare rand de gauri asezate in inaltime, cate trei randuri de aparatori.
Din distanta in distanta se gaseau turnurile, mult mai incapatoare decat restul zidurilor, din care au ramas astazi 6 la Harman, din cele 7 pe care le semnalase Sigerus.
Unele sunt rotunde, altele dreptunghiulare, altele complicate in planurile lor, intinzandu-se in lung si-n lat pe o adancime de cel putin 20 de metri, cum este cel de la intrare, atat la Prejmer, cat si la Harman.
Unele au un acoperis in mai multe pante. Cele mai multe insa au un acoperis cu o singura panta spre curte (Pultdach), probabil fiindca zidul exterior se inalta cu inca vreo cativa metri si devenea mai greu de atacat si de incendiat.
Din punct de vedere artistic, intr-o capela din curte exista un ansamblu de fresce de la inceputul secolului al XV-lea, cu totul exceptional, dar rau pastrat.
Arhitectonic, cladirea bisericii, si la una si la alta, nu are nimic impunator. Ambele sunt zidite in secolul al XIII-lea, distruse de tatari si rezidite, apoi reparate cu diverse ocazii.
Cea din Harman se conformeaza traditiei si inalta un turn pe capataiul de vest, crezand ca prin aceasta va satisface nevoile de aparare.
Turnul este prevazut cu un frumos portal compus din cinci arcuri simple. Turnul e construit in asa fel, incat ocupa chiar partea de apus a navei centrale - biserica are un plan basilical -, cele doua nave imbratisandu-l la dreapta si la stanga.
La temelia turnului, in partea lui de apus, in loc de pietre obisnuite, sunt implantate in zid niste console uriase, bine fasonate. Rolul lor era sa faca imposibila o deplasare a pietrelor, deci o gaura in zid.
Inlauntrul bisericii de la Harman s-au pastrat cateva capitele romanice in cor, cateva ferestre ca cele de la Cirta, iar in sanscritie, unele console sculptate cu capete grotesti"168.
Frescele amintite mai sus (cele din capela) sunt din secolul al XV-lea si, in timp, au fost distruse in mod neintentionat, de catre locuitorii comunei care au fost nevoiti, datorita deselor atacuri si razboaie care au cuprins Tara Birsei in evul mediu, sa prefere "profanul" in locul "sacrului", acordand capelei diverse utilitati. La un moment dat capela a constituit sediul primariei, apoi a fost transformata in "camara" pentru pastrarea slaninei, cu aceasta ocazie batandu-se cuie mari care au deteriorat frescele existente. O alta parte a capelei a fost tencuita si zugravita.
Cu greu, pe bolta se mai recunosc picturile: magii de la Rasarit, care ii jura credinta pruncului Christos, apostolii Petru si Pavel169.
Prin anii '30 ai secolului XX, pe peretele de sud al capelei au fost scoase la iveala (poate cu ocazia unei restaurari) 4 simboluri zoomorfe care inconjoara figura Fecioarei Maria, figura care se afla central.
Aceste simboluri au fost interpretate de catre Erhard Antoni si prezentate in anul 1935 in cadrul unei sesiuni stiintifice.
Simbolurile sunt: Pelicanul (care ii hraneste cu sangele lui pe baieti), Pheonix-ul (care intinereste prin foc), Leul (care isi tezeste la viata puiul nascut mort) si Inorogul (care este imaginat ca un animal atat de salbatic, incat vanatorul nu-l poate vana decat atunci cand in preajma lui se afla o fecioara in poala careia el isi pune bland capul).
Aceste simboluri, raportate initial la Christos, au primit mai tarziu un sens in ceea ce priveste virginitatea Mariei170.

^SUS^
Copyright © dantux.com; Toate drepturile sunt rezervate
Pentru intrebari si sugestii, va rugam contactati-ne