www.dantux.com

Comuna Harman
Istoria
| Pagina Principala | Istoria | Localizare | Contact |
| Introducere | Preistoria si antichitatea | Evul Mediu | Epoca Moderna | Bibliografie |

PREISTORIA SI ANTICHITATEA

Fara indoiala cadrul geografic constituie principalul element fara de care existenta unei asezari umane nu poate fi conceputa. Resursele naturale asigurau cele necesare traiului intr-o perioada in care OMUL abia invata sa mearga. Dar a invatat nu numai sa mearga, ci sa valorifice ce ii oferea mediul inconjurator.
Tara Barsei, acest colt de rai din sud-estul Transilvaniei, a oferit omului tot ce se putea oferi: pamant bun pentru agricultura, apa, pasune, padure si mai ales siguranta determinata de existenta muntilor care-l aparau impotriva oricaror primejdii.
In centrul depresiunii Tarii Barsei se afla comuna HARMAN, a carei istorie se pierde in negura veacurilor, ca de altfel a tuturor asezarilor omenesti din acest spatiu binecuvantat de Dumnezeu.
Pozitia localitatii Harman, la 10 km nord-est distanta de municipiul Brasov si numai la 2 km distanta de cel mai sudic meandru al Oltului, marchaza contactul intre doua forme de relief deosebite: una inalta (piemontul de acumulare), prinsa de poalele muntilor pe care raurile principale o evita, iar alta, mai joasa, cu multa umezeala, mlastini si, nu de putine ori, inundata, care se limiteaza la nord cu raul Olt. Prezenta apei a constituit un factor important pentru intemeierea acestei asezari in mijlocul sesului Birsei1.
Nu se cunoaste cu exactitate cand a aparut pe aceste meleaguri omul. Cercetarile intreprinse au scos la iveala urme materiale care ii semnaleaza prezenta incepand din NEOLITIC (epoca noua a pietrei) -7000/5500-2500/2400 i.Hr.2.
Cercetarile arheologice din aceasta zona, efectuate in deceniul 7 al secolului XX au identificat urme materiale apartinand culturii Cris, urme care stau la baza neoliticului pe aproape tot cuprinsul tarii. Se pare ca in mileniul al IV-lea i.Hr., sud-estul Europei devenise deja patria unor triburi neolitice care vor ramane in acest stadiu pana spre anii 2000 i.Hr.3.
Civilizatia neolitica, bine atestata arheologic pe intreg teritoriul Romaniei, se datoreaza unor populatii noi, eterogene, venite din sud prin Serbia si Bulgaria actuala. Ca si in restul continentului ele au introdus slefuirea ,o noua tehnica de prelucrare a pietrei, a osului, cornului, care a permis si folosirea altor roci decat silexul.
Ocupatiile purtatorilor culturii Cris, ca de altfel ale tuturor purtatorilor culturilor neolitice, erau cultivarea primitiva a plantelor si animalelor; sedentari, locuind in asezari alcatuite din colibe si bordeie, oamenii neoliticului au descoperit domesticirea animalelor (cornutele mari si mici, porcul), au inventat torsul, tesutul, olaritul (la inceput vasele erau lucrate cu mana, fiind apoi arse in cuptoare). In unele din aceste mestesuguri casnice, femeia era cea care avea un rol hotarator.
Astfel de urme apartinand culturii Cris s-au descoperit la poalele dealului Lempes (Harman) si la Rupea4 si fac parte dintr-un ansamblu arheologic raspandind nu numai in estul Transilvaniei, ci si in nord-estul Munteniei si in Moldova, numit cultura ceramicii liniare cu note muzicale (denumita astfel dupa gropitele de pe liniile decorului incizat al ceramicii)- vezi Fig.1.
Ceramica descoperita este de trei categorii dupa calitatea pastei folosite: grosolana, intermediara, si fina5. Ceramica liniara descoperita la Harman este inegal arsa, iar culoarei ei variaza de la cenusiu-brun, cenusiu-galbui, pana la cenusiu-brun inchis, aproape negru6.
O parte a purtatorilor acestei culturi s-au deplasat in cautare de zone mai bune din centrul Europei spre sudul Poloniei, de unde un grup s-a indreptat de-a lungul Carpatilor, stabilindu-se si in zona Tarii Birsei, unde a lasat urmele de care am amintit mai sus.
Prezenta acestor urme materiale care atesta faptul ca zona dealului Lempes (Harman) a fost locuita incepand cu neoliticul timpuriu nu este singulara si nici nu este o descoperire fortuita.

Ceramica liniara de la Harman
Fig.1
Practic, din NEOLITICUL TIMPURIU, Harmanul a fost vatra de locuire permanenta. Pentru neoliticul mijlociu ,urmele materiale apartinand culturii Boian se regasesc si in Harman7 -vezi Fig.2.
Dintre toate civilizatiile neolitice, cea mai cunoscuta este cultura Cucuteni, cuprinzand sud-estul Transilvaniei, nord-estul Moldovei si Munteniei. Destul de superficiala in ceea ce priveste perfectionarea uneltelor, cultura Cucuteni impresioneaza in schimb prin ceramica sa pictata care va caracteriza in ansamblu evolutia intregului neolitic din Romania, marcandu-i totodata inaltul nivel de dezvoltare.
Neoliticul tarziu este cunoscut in Tara Birsei din numeroase asezari apartinand culturii Cucuteni-Ariujd. Asezari unde s-au descoperit urme materiale din aceasta perioada gasim pe teritoriul Brasovului, Bodului si Harmanului8.
Folosirea toporului din piatra perforat a determinat o remarcabila dezvoltare a cultivarii plantelor (mei, grau, orz, diferite legume).
In paralel, cresterea animalelor (oaia, capra, boul, porcul) a devenit o ocupatie permanenta a locuitorilor neoliticului tarziu.
Locuintele apartinand culturii Ccucuteni aveau peretii din impletituri de nuiele, folosindu-se un schelet de pari si barne si se ridicau pe platforme la baza carora se asezau trunchiuri de copaci despicati sau ciopliti. Pe platforma se aplicau straturi de lipitura de lut amestecat cu pleava, iar pentru a mari rezistenta acestor "podele" si pentru a inlatura umezeala, platforma era intarita cu ajutorul focului.
Urmele materiale descoperite la Harman nu ne ofera indicii legate de viata religioasa a acestor triburi neolitice. Dat fiind faptul ca zona de cultura Cucuteni se intinde pe o arie foarte mare (Moldova, Transilvania de est) si in general, aceste triburi aveau acelasi mod de viata, putem sa afirmam ca si in Harman triburile neolitice practiau cultul fertilitatii (ofrande aduse zeilor pentru obtinerea de recolte bogate).
Odata cu inceputul mileniului al II-lea i.Hr., populatiile spatiului carpato-danubian incep sa paseasca in epoca bronzului (2000/1900-1200/1150 i.Hr.).
Metalurgia bronzului a fost introdusa in acest spatiu in imprejurari istorice complexe. Acest moment a constituit o cotitura pentru intreaga populatie a Europei, fiind vorba nu numai de aparitia primei metalurgii complexe, ci si o profunda transformare etnica si mai ales lingvistica, in urma careia s-au pus bazele formarii popoarelor de limba indo-europeana. In ceea ce priveste spatiul carpato-danubian, este vorba de primele etape ale formarii triburilor trace9.
Fragmente ceramice Boian de la Harman
Fig.2 - Fragmente ceramice Boian de la Harman (Alexandrescu, AD., Cumidava, V)
Pentru Tara Birsei, caracteritica este cultura Scheckenberg (Dealul Melcilor) ale carei asezari erau amplasate pe inaltimi, ca cele din Brasov (Sprenghi, Dealul Melcilor), Harman (Dealul Lempes)10.
Descoperirile arheologice atesta faptul ca nu numai zona dealului Lempes a fost locuita la inceputul epocii bronzului.
Fragmente ceramice din aceasta perioada au fost descoperite cu prilejul cercetarilor efectuate in anul 1970, chiar in interiorul cetatii taranesti din Harman11.
Ceramica scoasa la iveala in urma sapaturilor, este de doua categorii. Din prima categorie fac parte fragmente ceramice de culoare brun-caramizie, decorate cu alveole, crestaturi drepte sau oblice. Aceste fragmente apartin in general unor vase realizate cu mana, pasta folosita fiind grosolana. A doua categorie este reprezentata de o ceramica fina de culoare cenusie, ceramica lucrata tot cu mana12.
Locuitorii acestor asezari se ocupau cu cultivarea primitiva a plantelor (posibil sa fi folosit plugul de lemn) si pastoritul, vanatoarea si pescuitul devenind ocupatii secundare.
Pentru bronzul mijlociu apar urmele materiale apartinand culturii Wietenberg (dupa denumirea saseasca a dealului Turcului de la Sighisoara).
Aceasta cultura este confirmata in aproape 200 de asezari cu pozitie inalta din Transilvania, printre care se numara si localitatile: Maierus, Rotbav, Feldioara si Harman13.
Se generalizeaza ortargetntarea obiectelor ceramice, ortargetnte create prin incrustatii, incizii, impresiuni. Aceste decoruri se gasesc pe tipuri de vase avand destinatii diferite: vase de provizii, strachini, cani cu toarta.
Spre sfarsitul epocii bronzului, se formeaza cultura Noua (langa Brasov), cultura care, in afara de sud-estul Transilvaniei, cuprinde cea mai mare parte din Moldova si zone intinse din nordul Munteniei. Elemente ale acestei culturi s-au gasit la Harman, Cristian, Halchiu, Feldioara14.
Din punct de vedere economic, epoca bronzului a insemnat o epoca de mari progrese: in agricultura se generalizeaza folosirea plugului de lemn; toporul din bronz, mai usor de realizat si mult mai durabil, a usurat munca locuitorilor; pastoritul incepe sa ocupe un loc important in economie.
Tracii devin principalii locuitori ai nordului Dunarii, ei fiind cei care vor face trecerea de la epoca bronzului la epoca fierului (1200/1150 - 82 i.Hr.).
Pentru Hallstatt-ul timpuriu (prima varsta a fierului), urmele materiale se gasesc pe o arie intinsa in zona Harmanului15.
Din nou este prezenta ceramica de culoare neagra si bruna (rosietica pe interior), decorata cu caneluri si proeminente.
In cursul acestei perioade au loc transformari importante in dezvoltarea tracilor, transformari determinate in primul rand de factori interni; intensificarea metalurgiei fierului, bazata pe exploatarea zacamintelor locale, inmultirea armelor, uneltelor si obiectelor de podoaba faurite din noul metal.
Dupa 1200 i.Hr. se realizeaza progrese insemnate in economie. Plugul cu brazdar de fier, uneltele din fier au determinat o crestere spectaculoasa a productivitatii muncii. Prin defrisare cu ajutorul focului si apoi a topoarelor de fier, s-a marit suprafata agricola.
In paralel cu metalurgia fierului, s-au dezvoltat mestesugurile casnice: torsul, tesutul, olaritul; se generalizeaza folosirea rotii olarului; apare moneda care usureaza schimbul de produse.
Incepand cu secolul al V-lea i.Hr. se face trecerea la cea de-a doua varsta a fierului (La Tene).
Creatorii culturilor din aceasta perioada au fost GETO-DACII care apar mentionati, pentru prima data in istorie, in secolul al VI-lea i.Hr.
In acest secol, procesul de formare al triburilor trace era incheiat, getii ajungand sa se individualizeze din masa tracilor: ei locuiau spatiul dintre Balcani, Carpati si Marea Neagra.
Daco-getii, datorita unui ritm mai viu de dezvoltare economica, favorizat in primul rand de factorul geografic au ajuns sa se constituie in uniuni de triburi puternice, uniuni care vor sta la baza formarii primului stat condus de catre regele Burebista (82 i.Hr.-44 i.Hr.).
In fapt, secolul I i.Hr. a insemnat pe plan economic, politic, militar si cultural apogeul puterii geto-dacilor pe toata vatra lor de locuire.
Crearea statului, in secolul I i.Hr., a fost posibila datorita unei constante dezvoltari a civilizatiei geto-dace intre secolele V-I i.Hr.
Aceasta dezvoltare a determinat cresterea, in mod considerabil, a numarului asezarilor.
Cele mai multe erau amplasate pe terasele inalte ale raurilor, sau pe coline, in preajma unor bogate izvoare de apa. Cea mai mare parte din asezari erau fortificate cu santuri si valuri de aparare realizate din pamant.
Cercetarile arheologice efectuate in zona Tarii Birsei au scos la iveala urme care atesta, incepand cu sec. III i.Hr., prezenta unei asezari dacice la Harman, in zona dealului Lempes16.
Se pare ca asezarea de la Harman este singura cunoscuta, pana in prezent, pentru secolul III i.Hr., din Tara Birsei17.
Sapaturile arheologice au identificat numeroase urme materiale dacice constand din rasnite rotative, o coasa, o foarfeca de tuns oi, fusaiole si greutati pentru razboiul de tesut, podoabe si mai ales ceramica18.
Majoritatea materialelor apartin fazei clasice a ceramicii geto-dacice (sec. I i.Hr. - sec. I d.Hr.) si consta din vase lucrate la roata (canite, vase cu doua toarte, un fragment de vas cu o forma mai rar intalnita, cu tub de scurgere si gura larga, deasupra careia este asezata toarta) sau lucrate cu mana (vase-borcan, cesti dacice), bogat ortargetntate.
De asemenea, atrag atentia si o bratara de bronz cu capete de sarpe, stilizate, ca si un cerecel de argint19. --Fig. 3.
Cucerirea Daciei in anul 106 si patrunderea romanilor in Transilvania a insemnat si luarea in stapanire a Tarii Birsei. De acum inainte si pana in anul 271, Dacia a facut parte integranta din Imperiul Roman, devenind provincie imperiala.
Desi cucerirea romana a intrerupt dezvoltarea civilizatiei dacilor, ea a prilejuit adoptarea de catre autohtoni a civilizatiei romane, net superioara celei dacice.
Este posibil ca pe toata perioada stapanirii romane (106-271), asezarea dacica de la Harman sa nu fi fost distrusa de catre trupele romane.
Sigur este ca asezarea a supravietuit pana in secolul II20.-Fig. 4. Daca luam in considerare faptul ca in asezarea de secol IV, descoperita tot la Harman , este prezenta masiv ceramica de factura dacica, putem sa tragem concluzia, fara teama de a gresi, ca, practic, asezarea dacica a continuat mereu sa existe, creatorii ceramicii atribuite secolului IV neputand fi decat daco-romanii.
Incetarea stapanirii romane in Dacia a insemnat inceputul unei noi perioade: aceea de trecere la epoca feudala. In secolele IV-VII, in regiunile carpato-danubiene au loc transformari importante de ordin economic, politic, etnic si cultural.
Ceramica dacica lucrata la roata
Fig. 3 - Ceramica dacica lucrata la roata
(Alexandrescu, A.D., Cumidava, VIII)
Vas dacic -sec. II - III d. Hr.
Fig.4 - Vas dacic - sec.II-III d.Hr.
(Alexandrescu, A.D., Cumidava, VIII)
Problema continuitatii daco-romane dupa retragerea aureliana a fost confirmata de descoperirile arheologice. Materialele descoperite in urma sapaturilor arheologice atesta prezenta masiva a elementului daco-roman dupa anul 271. Totodata, urmele scoase la iveala demonstreaza faptul ca civilizatia romana a influentat puternic civilizatia dacica.
In cursul secolului IV, pe teritoriul Moldovei, Munteniei si in sud-estul Transilvaniei se dezvolta o noua cultura materiala, cunoscuta sub numele de Sintana de Mures Cerneahov. Desi unii cercetatori au atribuit aceasta cultura gotilor (popor migrator de neam germanic, care-si face aparitia in secolul IV in tinuturile intracarpatice), cultura Sintana de Mures are la baza un puternic substrat cultural local21. Prezenta in sapaturi a ceramicii dacice demonstreaza continuitatea populatiei autohtone.
O asezare de tip Sintana de Mures din sec. IV a fost descoperita la Harman. Aceasta noua asezare se suprapune celei dacice22, aspect ce demonstreaza iarasi permanenta de locuire in aceasta vatra, lucru cu atat mai important cu cat ne aflam in perioada migratiilor; atat invazia hunilor cat si cea a gepizilor vor determina o masiva parasire de catre populatia autohtona a vechilor asezari, si cautarea de adapost in alte locuri din cuprinsul acelorasi zone, unde aveau posibilitati mai prielinice de aparare si vietuire in aceasta epoca atat de nesigura.
Aceasta asezare apartinand culturii Sintana nu a fost singura pe teritoriul Harmanului, descoperindu-se inca doua asezari atribuite tot secolului IV, lucru ce intareste afirmatia ca aceasta zona era intens populata.
Cercetarile incepute in deceniul 7 al sec XX au dus la descoperirea la poalele dealului Lempes, in preajma punctului numit "Groapa Banului", a unei asezari din secolul IV (Harman 1)23.
Continuarea sapaturilor a dus la descoperirea celei de-a doua asezari, aflata la o distanta de 300 m spre sud fata de prima (Harman 2)24.
Noi cercetari vor identifica pe terenul gradinii fostei Cooperative agricole de productie cea de-a treia asezare din secolul IV (Harman 3)25. In aceste asezari, tipul de locuinta care predomina este semibordeiul. De forma neregulata, ingropat in pamant pana la 60 de centimetri, acest gen de locuinta nu avea nici vatra, si nici podea amenajata26.
Ceramica descoperita era lucrata cu mana si la roata, si are forme diferite: cani cu gat, gura, cani cu fatete longitudinale. In numar mare s-au gasit strachini si castroane, oale cu margini rotunjite27. Toata ceramica era ortargetntata, caracteristice fiind nervurile in relief, liniile incizate, ortargetnte lustruite28
Fig. 5.
In afara de ceramica, s-au mai descoperit diverse unelte si obiecte: fusaiole, greutati de lut pentru razboiul de tesut, o secera fragmentata, cutite de fier, coarne de cerb retezate si gaurite, un fragment de rasnita, un pieptene de os ortargetntat pe ambele fete cu linii, puncte drepte si in zig-zag29.
Ceramica sta la baza stabilirii identitatii locuitorilor asezarii. Este de origine dacica si romana, lucru ce demonstreaza limpede ca aceia care au produs aceste vase au fost daco-romanii; ei au suferit si influenta unor elemente apartinand culturii Cerneahov din spatiul extracarpatic30.
Rezultatele cercetarilor arheologice au dovedit ca populatia autohtona a continuat sa vietuiasca pe teritoriul fostei Dacii romane.
La baza formarii poporului roman a stat elementul daco-roman prezent in permanenta pe teritoriul Transilvaniei de sud-est, popor care va aparea in istorie in zorii evului mediu.
Fragmente ceramice din asezarea 'Harman3'
Fig. 5 - Fragmente ceramice din asezarea "Harman 3 (Marcu, III., Cumidava, VI)

Sus
Copyright © dantux.com; Toate drepturile sunt rezervate
Pentru intrebari si sugestii, va rugam contactati-ne